De la începutul pontificatului său, Papa Francisc a încercat să impună o linie total diferită de a predecesorului său, Benedict al XVI-lea. O linie care încurajează migrația, ecumenismul, relativismul canonic, deschizând ușa spre o serie de „reforme”, precum eliminarea obligativității celibatului preoților, posibilitatea hirotonirii femeilor, acceptarea homosexualității etc.

Această linie, considerată extrem de periculoasă de către „conservatori”, l-a scos din izolarea în care se retrăsese pe Benedict, care a început să devină tot mai activ.

În legătură cu acest conflict, cu repercusiuni asupra Bisericii Catolice și a întregii civilizații occidentale, i-am adresat câteva întrebări lui Dan Ciachir, un bun cunoscător al scenei și culiselor Vaticanului.

EVZ: Domnule Ciachir, cum vedeţi episodul recent care i-a opus pe Pontiful Emerit Benedict al XVI-lea şi pe pontiful în funcţie Francisc I?… Care sunt rădăcinile acestui conflict? Chiar este vorba de un conflict sau este o exagerare a presei occidentale?

DAN CIACHIR: Voi începe cu rădăcinile conflictului despre care vorbiţi. Eu le-aş identifica într-o declaraţie a Papei Francisc formulată în urmă cu aproximativ un an. În condiţiile în care 2000 de preoţi catolici se răspopesc anual, părăsind sacerdoţiul, şi sute de biserici sunt desacralizate în Occident, Francisc I a spus că ia în considerare posibilitatea acceptării unor preoţi căsătoriţi în teritorii canonice foarte îndepărtate sau, mai pe româneşte, „la coada geografiei”.

Este, desigur, o declaraţie într-un fel revoluţionară, întrucât preoţii catolici au fost şi sunt celibatari. Foarte curând ar urma ca Pontiful să pună în aplicare proiectul său.

Pe acest fundal s-a tipărit la Editura Fayard o carte având titlul Des profondeurs de nos coeurs (Din adâncurile inimilor noastre), din care câteva fragmente reproduse în urmă cu câteva zile de ziarul „Le Figaro” au dezlănţuit nişte reacţii destul de vehemente în Italia. Iată ce scria în „La Stampa” din 15 ianuarie un important intelectual italian, Francesco Margiotta Broglio: „E vremea să ne întrebăm dacă Ratzinger este pe cale să devină un antipapă”. Şi tot el continuă pe acest ton: „Doi papi sunt prea mulţi în micul stat al Vaticanului, amândoi îmbrăcaţi în alb, cuvântul unuia sfârşind inevitabil prin a fi confruntat cu punctul de vedere al celuilalt: apare astfel riscul neplăcutei coexistenţe dintre un papă şi un antipapă. Un scenariu romanesc precum acela slobozit de penibilul amestec al lui Benedict legat de celibat.”

– Pare mai degrabă tonul unui pamfletar decât al unui reputat intelectual…

– …care nu este numai profesor universitar, ci are şi însărcinarea de preşedinte al Asociaţiei pentru libertatea religioasă din Italia. Însă pe 16 ianuarie s-a produs un fenomen pe care Caragiale l-ar fi numit „Pupat toţi Piaţa Endependinţi”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: