Zona Muscelului este singura din țară unde s-a conservat de secole obiceiul Brezaia, o formă de colindat de origine păgână, cu măşti zoomorfe şi costumaţii speciale. Poezia obiceiurilor de iarnă reprezintă unul din cele mai vechi tezaure culturale românești. Ca într-un muzeu imaginar, colindele oglindesc sentimentul de durată al poporului nostru.
Colindatul cu Brezaia este răspândit doar în zona Muscel - Argeș şi înlocuieşte colindul cu capra, foarte răspândit în ţara noastră. Pentru această datină, colindătorii o pregătesc pe Brezaia cu veşminte specifice: de la fetele din sat se adună 50 de basmale multicolore cu care se îmbracă un băţ înalt de cel puţin doi metri.
Ca şi Capra, Brezaia are în vârful băţului două coarne, are și o gură făcută din două bucăţi de lemn şi sub aceasta Brezaia poartă o bărbiţă, asemenea ţapului. Totodată, hainele Brezaiei sunt împodobite cu mulţi ciucuri, cusuţi la colţurile fiecărei basmale.
Cercetător: Brezaia are un efect aproape magic în comunitate
Pe parcursul a 3 zile, Brezaia colindă la toate casele gospodarilor din localitate, fiind însoţită de bărbatul ei (care se cheamă Moş- îmbrăcat şi el cu haine de sărbătoare, cu un cojoc foarte frumos) şi de un întreg alai. Colindul Brezaia este urmat de un bal, la care sunt invitaţi toţi colindătorii. A doua zi de Crăciun, Brezaia moare şi ea este plânsă de tot alaiul care a însoţit-o pe parcursul celor 3 zile de colindat.
Potrivit profesorului de istorie Tudor Vlad din comuna argeșeană Rucăr, coordonatorul grupului folcloric ,,Brezăiaşii Rucărului”, desfășurarea obiceiului are un impact spectaculos asupra tuturor membrilor comunității, fiind cel mai iubit obicei al locului. Acesta a realizat mai multe studii de cercetare despre Brezaia.
Profesorul Tudor Vlad a realizat mai multe studii dedicate Brezaiei
,Repertoriul, costumația, ritualul, localizarea spațio-temporală, toate sunt unice la nivel național. Colindătorii, Brezaia, moșul, lăutarii au un efect aproape magic asupra gospodarilor și gospodăriilor, alungând relele și aducând voie bună și urări de bine. Mai mult decât atât, aspectul artistic, arhaic, impune un respect masiv față de o tradiție atât de veche și totuși atât de bine conservată până în prezent. Desfășurarea secvenței obiceiului este următoarea:
Moșul vine la gazde și întreabă:,, Primiți cu colinda”?; iar gazda răspunde:,,Primim, primim, dar ce-ați întârziat așa ”!? Iar moșul răspunde:,,Păi drumu-i lung și greu, și satu-i mare, și-am avut mult de colindat.Pe cine vreți să colindăm ”? Iar gazda răspunde: ,,Avem fată și băiat și cu voia lui Dumnezeu am făcut anul ăsta și casă nouă”! Atunci moșul zice către colindători:,,Auziți mă băieți, hai să zicem un colind de fată”!
Urmează apoi desfășurarea propriu zisă a suitei artistice. Între colindele cântate - de fată, de băiat și de casă nouă- la unison, în ton și în tempo, lăutarii interpretează piese instrumentale, băieții scutură cojoacele și chiuie, iar moșul și Brezaia joacă, inducând acea stare deosebită care face tradiția să fie actualizată în fiecare an și în fiecare gospodărie”, explică Tudor Vlad.
Textele de colind specifice acestui obicei reprezintă un adevărat tezaur de cultură tradițională românească. Suita de texte a colindatului cu ,Brezaia cuprinde colind de fată, colind de fecior și colind de casă nouă, această ordine fiind respectată strict de către colindători, dar la cererea gazdei se poate și schimba această ordine.
Brezaia, între sacru și profan
,Colindul care încheie suita Brezăii este colindul de casă nouă. Aici sunt două semnificații: una a unei case noi, construită și finalizată în anul acela, dar și o casă ,,nouă” în sens figurat, gospodăria veche fiind înnoită simbolic prin tot ce transmite colindul. Astfel culoarea albă, simbolurile vegetale-trandafirul, busuiocul, siminocul, pomul înflorit, persoanele divine, Sfântul Ion și Hristos, metalul-argintul, semn al purității, dar și perechea de porumbei albi, toate aceste elemente sunt de fapt ilustrări metaforice prin care se revelează și se invocă prezența Divinității în cadrul gospodăriei. Are loc de fapt un fel de slujbă cu caracter dublu, laic-tradițional românesc și religios iudeo-creștin, prin care se face o casă nouă, renovată și resfințită în sens spiritual.
Însă acest proces se desfășoară de fapt într-un cadru geografic și spațial mult mai larg, în care este cuprins și cerul și pământul, acest proces fiind de fapt acel ,restauratio mundi in integrum, proces inițiatic și ezoteric, proces cuprins în toate marile sisteme religioase și culturale ale umanității (după Mircea Eliade)”, completează profesorul din Rucăr, cercetător membru al Asociației folcloriștilor argeșeni.
Tudor Vlad remarcă faptul că inevitabil, obiceiul și-a pierdut din latura sacră odată cu epoca digitală, însă membrii grupului folcloric ,,Brezăiaşii Rucărului” fac eforturi să se adapteze vremurilor profane. Brezaia este prezentată acum și pe scenă sau în festivaluri și a fost inclusă în agenda Muzeului Satului din Capitală.
Colindul pune familia colindată sub protecția divină
De remarcat faptul extrem de important că la finalul fiecărui colind este prezentă formula consacrată a versului tradițional:,,Ai lui Dumnezeu să fiți”!, aceasta fiind binecuvântarea finală a cetei de colindători adresată întregii familii, care este pusă astfel sub protecția Divinității pentru întreg ciclul temporal care urmează.
,,Poezia obiceiurilor de iarnă reprezintă unul din cele mai vechi sedimente culturale românești. Ea păstrează nu numai stratificări ale unor epoci îndepărtate, ca într-un muzeu imaginar, ci revelează în același timp sentimentul de durată al poprului nostru, capacitatea românului de a-și proiecta cosmic viața cotidiană, de a selecta civilizatoriu coordonatele fundamentale ale existenței”, conchide profesorul și cercetătorul de etnografie și folclor din Argeș,.