Razvan Exarhu: "Am citit ca in Japonia se face deja publicitate pe coaja de ou."
Este evident ca americanii au inventat asta, dar ouale practic nu cunosc frontiere. E cel mai simplu mod de a spune: N-ai bani de carne? Cumpara oua. Esti nefericit? Fa o omleta cu Xanax. Ideea a nascut, ca orice idee complet cretina, foarte mult entuziasm. Multe companii se simt deja irezistibil atrase de aceasta formula proaspata de comunicare cu publicul. Sigur ca mai e de lucru la reducerea costurilor de productie, dar sunt convins ca niste specialisti lucreaza chiar acum la imbunatatirea gainilor prin incrucisarea lor cu o tipografie.
Cu timpul, poate chiar si organele acestor gaini vor ajunge sa poarte mesaje publicitare, si nu orice fel de mesaje, ci chiar unele obtinute pe cale organica. Asta insa reprezinta deja viitorul, acel viitor luminos in care fiintele vii se vor convinge singure ca e mai bine sa se automodifice genetic pe cale naturala, pentru a produce cat mai firesc mesaje publicitare. Ca daca nu, dracii le gaseste. Si sunt sigur ca ouale sunt abia inceputul, sunt atatea obiecte si fiinte lasate de capul lor, neimprimate.
Dincolo de ironie, ideea este perfecta pentru acel public plecat la psihoterapie prin shopping. Exista insa un usor risc sa-i buseasca plansul pe cumparatori atunci cand sparg ouale. Dar daca se produc niste serii cu imprimeuri speciale pentru depresivi, gay, biciclisti fara piste, grase cu (tractor) Lamborghini si alti discriminati, problemele grave de moral scazut pot fi evitate.
Distractiv este sa observi cat de rapid sunt absorbite si preluate ideile cretine de catre un public la fel de insetat ca un burete uitat in Sahara. Ideile mai sunt cum mai sunt, partea interesanta apare cand se transforma in gesturi. Nu stiu daca ati remarcat modul de a gesticula si colectia de mimica explicativa de provenienta americana. Fata trebuie sa traduca aproape tot ce spun cuvintele.
Acolo unde fata cade, intervin mainile, daca mainile nu fac fata, daca nu se pot stramba si schimonosi suficient, intra in actiune corpul, ca de-aia are un limbaj al lui. Privindu-i pe actorii americani si apoi pe americanii obisnuiti ma tot intrebam, firesc, zic eu, cine a inceput. Primul, ca asa e frumos sa te exprimi. Cine pe cine a invatat sa-si dea palmele peste cap vorbind despre relaxare? Cine a inceput sa dea din cap in toate directiile si a ascuns telecomanda cu functia - mai opreste-te naibii din batait.
Si adaug un sincer ... pentru inteligentii care s-au gandit ca ar fi bine sa avem doar doua litere pentru acelasi sunet - i. iiiaaah! Partea grozava e ca si lucratorii autohtoni din mediul corporatist multinational sunt perfect adaptati la acest Parkinson corect din punct de vedere politic. E ca in povestile despre maestrii asiatici de arte martiale, initiati in tehnica mainii care vibreaza. Zice ca doar te bate unul pe umar sa te intrebe unde este complexul comercial Europa si a si inceput ficatul sa zbarnaie in tine.
Adaug pentru amatorii de senzational ca asa se pare ca a fost doborat Bruce Lee de niste oameni gelosi, invidiosi pe succesele altora. Prin comparatie, urmaream pe mute postul Al Jazeera in restaurantul minunat al unui prieten libanez si ma miram ca tot vad oameni care arata bine si nu se bataie.
Din nou .... O fi si de la mancare, ma gandesc, ca nu dau semne de degenerescenta cretinoida pe fond de cartofi prajiti inscriptionati cu hamburgeri. Ideile proaste, greselile de gandire sunt contagioase si chiar entuziasmante. Si cum ritmul e mult mai iute decat pe vremea lui Socrate, nu se mai gandeste nimeni sa-i linseze pe cei care au avut ideea sa ucida tot ce este prea viu. O sa spuneti ca e normal sa fie asa, din moment ce traim intr-o lume in care.
De obicei cand esti profund si vrei sa atragi atentia asupra unei chestii naspa, e bine sa incepi cu expresia - intr-o lume in care. In care un orb a fost prins de politia germana conducand cu 150 si ceva la ora pe autostrada. E posibil ca atunci cand reclama pe cochilia de melc va fi ceva banal, un tip de succes se va orienta in scopuri publicitare catre ochelarii negri ai orbilor. Ouau, ce cool. Hai sa renuntam la orice prejudecati umaniste. Ochelarii, ca si tot restul universului, nu se exploateaza la maxima capacitate. Oul e masura tuturor lucrurilor.