Cele două imobile aflate în miezul acestui litigiu declanșat în anul 1997 se află în buricul Sibiului, unul pe strada Nicolae Bălcescu nr.29, iar celălalt pe strada General Magheru nr.35.
După cum reise din întregul material probator administrat în această cauză, litigiul făcând obiectul dosarului 2686/1997, proprietarii celor două imobile au fost soții Eliseu și Maria Ghenea. Aceștia,doi țărani din comuna sibiană Porumbacu de Jos, după ce au emigrat în Statele Unite, au revenit pe meleagurile natale cu o brumă de avere din care și-au cumpărat cele două case din Sibiu, precum și casa din satul natal. Potrivit locatarilor mai vechi din aceste case, pe când era în vârstă de 15-16 ani, actuala soacră a primarului Iohannis, Georgeta Lăzurcă, era fata în casă la proprietarii Ghenea. După naționalizare, cei doi proprietari, soții Ghenea, au fost deposedați de cele două case din Sibiu și s-au mutat în satul natal, Porumbacu de Jos. După decesul celor doi proprietari, soții Ghenea, unicul moștenitor al averii a fost declarat, prin certificatul de moștenitor nr.843/2.10.1972, sora lui Eliseu Ghenea, și anume Paraschiva Micu, moștenitor care nu avea urmași, iar în anul 1975 a decedat. Astfel, potrivit uzanțelor, moștenirea devenea vacantă, iar cele două imobile din Sibiu intrau în patrimoniul imobiliar al urbei unde au și fost intabulate. Numai că, în anul 1993, apare „din spuma mării”, un nou pretendent la moșterirea lui „Ghenea americanu”, respectiv la cele două case din inima Sibiului, un anume Ioan Baștea, care, prin tatăl sau Nicolae Baștea, decedat, își revendică statutul de nepot al proprietatului Eliseu Ghenea.
Reintabularea morților
Printr-un miracol, pe lângă noul moștenitor, Ioan Baștea, „atestat” cu acest statut prin adeverința 168/1998, eliberată de către Liviu Muntean, secretarul primăriei Porumbacu de Jos și, ulterior, unicul inculpat în acest caz, au mai apărut Georgeta Lazurcă și fiica sa, Carmen Iohannis, soția mult mai celebrului soț și primar, Klaus, care au deschis la Judecătoria Sibiu o acțiune civilă prin care au solicitat anularea naționalizării și restituirea celor două imobile din Sibiu.
Instanța sibiană, precum și cea a Curții de Apel Alba Iulia au dispus, prin sentințele 1681/1998 și 798/1999, constatarea nulității naționalizării și intabulării statului român în Cartea Funciară, precum și restabilirea situației anterioare, respectiv reintabularea foștilor proprietari, decedații soți Ghenea. Urmare acestor hotărâri judecătorești, obținute în baza unui testament constatat fals, în urma expertizei și a unei adeverințe la fel de false, emise pe numele Ioan Baștea, de către secretarul primăriei Porumbacu de Jos, notarul public sibian Radu Gabriel Bocșa a și eliberat certificatul de moștenitor și legatar nr.90/01.06.1999, prin care se consemnează ca moștenitor al defuncților soți Ghenea, „nepotul” Nicolae Baştea, și el decedat, iar succesori testamentari ai acestuia, fiul său Ioan Baștea, soacra primarului Iohannis, Geogeta Lăzurca și fiica sa, Carmen Iohannis care s-au și intabulat în cartea funciară devenind proprietari ai celor două imobile din centrul Sibiului. Doar că, potrivit rechizitoriului întocmit în data de 15 decembrie 2003 de către procurorul Ioan Mureșan din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba, „toate aceste manopere desfășurate de numiții Baștea Ioan,Lazurcă Georgeta și Iohanis Carmen, sprijinite de acțiunile învinuitului Munteanu Liviu (secretarul primăriei comunei Porumbacu de Jos n.r.) care a eliberat adeverințele nr.168/1998 și 73/2000 în mod fals au condus la intabularea eronată a susnumiților în Cartea Funciară deși nu aveau vocație succesorală, întrucât Baștea Nicolae era rudă doar cu numita Ghenea Măria, soția precedată a defunctului Ghenea Eliseu”.
Mai pe românește, toată această afacere în care s-au implicat familia Iohannis, așazisul moștenitor, precum și ceilalți actori a fost numai un fals. De altfel, concluzionând vinovățiile din acest caz, rechizitoriul procurorului Mureșan a menționat că, „în ceea ce-i privește pe numiții Lazurcă Georgeta, Iohannis Carmen, Baștea Ioan, Iohannis Klaus și Suciu Dorin-avocat, cauza urmează a fi disjunsă și trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals intelectual, uz de fals și mărturie mincinoasă”. În ceea ce-l privește pe notarul public Radu Bucșă, cauza acestuia a făcut obiectul dosarului penal nr.23/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Albă Iulia și a fost soluționată cu un așteptat NUP.
Vânzare la preț modic
Dar, revenind la firul telenovelei, chiar a doua zi după ce a devenit „moştenitor”, în data de 2 iunie 1999, Ioan Baştea s-a şi grăbit să-şi vândă partea din casa din strada Nicolae Bălcescu nr. 29, însemnând construcții şi teren în suma de 413 mp,soților Iohannis Klaus Werner şi Iohannis Carmen Georgeta, tranzacția fiind consemnată prin contractul de vânzare-cumpărare nr.6826/02.06.1999 încheiat și autentificat, unde altundeva decât, bineînțeles, la cabinetul vechiului amic și tovarăș de dosar penal, notarul public, Radu Gabriel Bucșă. Desigur, fiind un moştenitor milos şi cu grijă față de buzunarul edilului Iohanis, Ioan Baştea şi-a vândut toate aceste acareturi amplasate in inima Capitalei Culturale Europene la prețul de 50 milioane lei. Iar, pentru că banul trebuie să facă alți bani, gospodarul edil Iohannis a închiriat spațiul respectiv băncii Raiffeisen, de la care a şi încasat, în avans pentru trei ani, o chirie anuală “modică” de 20.000 USD.