Din pântecul camionului își fac, rând pe rând, apariția elevii și studenții voluntari ai AJC și angajați ai Evenimentului Zilei. Împart zâmbete în stânga și-n dreapta, apoi se pun pe treabă. De jur împrejurul lor, micuții freamătă de nerăbdare. Mânuțele, până atunci ținute cuminți în căușul palmelor bătătorite de muncă ale părinților care-i însoțesc, se eliberează dintr-o dată rebele și se întind pofticioase spre plasele albe doldora de bunătățuri. Plase care sunt coborâte, cu repeziciune și dexteritate din camion, și care conțin pe lângă dulciuri, cărți de colorat și jucării, mult așteptatele ouă de ciocolată cu surprize. Deliciul prichindeilor de pretutindeni pe care, așa cum voluntarii aveau să constate cu strângere de inimă ceva mai târziu, copilașii din Brezoaiele nu apucaseră până atunci să-i simtă gustul.

 

Oameni de bine

Ne apropiem și noi de camion și intrăm în vorbă cu președintele Fundației Nadia Comăneci, Virgil Munteanu, unul dintre inițiatorii campaniei. „Proiectul de astăzi în care suntem implicați, „Împreună facem #Timpul Binelui”, a fost posibil cu ajutorul mai multor companii, precum Mega Image, Aqua Carpatica, Maxpex care ne-au pus la dispoziție produse, și Niro, firma care ne-a pus la dispoziție mijlocul de transport, dar și datorită unor oameni de bine care au fost dispuși să ajute cu diferite donații”, ne-a dezvăluit Virgil, președintele fundației care a mai fost implicată în acte de caritate, a căror menire a fost și este într-ajutorarea copiiilor de pretutindeni.

 

„Mami, mami, uite! Exact ce-mi place mie cel mai mult!”

 

Chiuiturile se mută din curtea Căminului Cultural în clădire. Sala se umple ochi de puști cu obrajii roșii de la zbenguiala pe care au abandonat-o nu cu mult timp în urmă. Părinții se foiesc și ei pe scaune, trăgând cu ochiul spre odraslele lor. Începe împărțirea cadourilor. Prichindeii urcă pe scenă. Își iau din mâinile dibace ale voluntarilor plasa cu cadouri și o zbughiesc, mai apoi, pe ușă afară. Nu e unul să nuși bage năsucul în plasă și să nu scoată la vedere ba o ciocolată, ba o jucărie de pluș, o rechizită sau o carte.

Ochișorii li se aprind la vederea ouălor de ciocolată. Un țânc al cărui căpșor s-a pierdut aproape cu totul sub fesul negru, tivit cu dungi albe, scoate la iveală din pântecul sacoșii de plastic o punguță plină ochi cu covrigei.

„Mami, mami, uite! Exact ce-mi place mie cel mai mult!”, ridică el repede privirea de la plasă și își fixează căutătura irișilor în ochii înlăcrimați ai mamei. O întrebăm, în șoaptă mai mult, de frică să nu ne audă puștiul, cum e viața în Brezoaiele. Ridică fâsticită din umeri. Degetele butucănoase și cu monturi mari prind a se încurca unul pe altul într-o încâlceală teribilă. Își ferește privirea și înțelegem, imediat ce o ridică din pământ, și de ce. Ochii îi înoată în lacrimi. De bucurie că fiul ei cel mic a primit dulciurile din care se va înfrupta pe săturate. „Greu, dar asta-i viața. Să fiu mulțumită că ei sunt sănătoși. Că asta îmi doresc. Atâta. Că în rest…”, dă a lehamite din mână Tatiana Ghica, de 35 de ani, Mai spune, cu obidă în glas, că a părăsit-o bărbatul și că e tare greu singură. „Trăiesc, împreună cu cei doi copii, ăsta micu, George, care are șapte ani, și ăl mare, Cristian care a făcut de curând 12 ani, din 750 de lei pe lună. Cu tot cu alocația lor”, mai adaugă, iar privirile îi alunecă din nou spre pământ, acolo unde capetele țâncilor al căror nume l-a rostit mai devreme sunt aplecate asupra pungile de plastic.

 

Mirajul lucrului interzis

Foșnetul pe care îl fac mânuțele îndesate până la cot în baierele pungii nu lasă urmă de dubiu. Dulciurile au fost descoperite și urmează a fi păpate în doi timpi și trei mișcări. La vederea oului de ciocolată, ochii lui George sticlesc. Maică-sa ne explică imediat că nu a avut parte niciodată de așa ceva și că e pentru prima oară când se înfruptă din minunăția care ascunde în coaja de ciocolată cine știe ce jucărie în miniatură.

La doi pași de familia Ghica, rotofeiul care a ochit primul sosirea caravanei înfulecă deja din ou cu o poftă demnă de însuși Pantagruel. E mânjit tot la gură de ciocolată. În cealaltă mână, cu degetele strânse pumn, ține recipientul mic de plastic în care se află jucăria. O privește cu satisfacție încercând să ghicească ce se ascunde îndărătul plasticului sigilat. Îl lăsăm să-și savureze în tihnă momentul de bucurie și plecăm. Destinația următoare este localitatea Frumușani, din județul Călărași.

 

Căruța cu „puradei” și pungile cu cadouri

La Frumușani, povestea din Brezoaiele se repetă aproape la indigo. Cu singura diferență că cele mai multe chipuri pe care le vedem înaintea ochilor sunt de rromi. Pentru binefăcătorii lor, inițiatorii proiectului „Împreună facem #Timpul Binelui”, acest din urmă aspect nu contează absolut deloc. Sunt tot copii, tot suflete. Aflăm povești despre cum e viața în satul călărășean din gura Floricăi Bercenaru, asistentă socială la primărie. „Sunt copii necăjiți. Nu preau au de nici unele. Părinții lor lucrează, marea majoritate, cu ziua prin satele învecinate. Nu au niciodată bani suficienți”, începe să turuie asistenta. La doi pași de ea, un țigănuș cățărat pe capra căruței manevrează cu dexteritate mărțoaga înhămată.

Oprește ca un veritabil șofer chiar în buza treptelor de piatră de la intrarea în sala de sport, locul în care au fost depozitate cadourile și de unde, în scurt timp, încep să iasă valuri, valuri, sute de copii cu brațele încărcate de cadouri. Pe fețele fiecărui țânc în parte se citesc încântarea și nerăbdarea de a da cât mai repede iama în bunătățurile din sacoșile mânuite de mâinile părinților. Din căruța proaspăt ițită, capetele unei duzini de puști își fac apariția. Se dau jos și o zbughiesc înâuntru. Și pentru ei sunt pregătite sacoși pline cu cadouri.

Dragostea celor din jur și zâmbetul aproapelui

„Asociația Jurnaliștilor Civici (AJC), condusă de Silviu Ionescu promovează prin proiectele sale două mari valori pe care le considerăm foarte importante. În primul rând, în calitate de jurnaliști, promovăm cultura și educația, iar pe parte civică, spiritul civic care trebuie să existe în fiecare dintre noi. Îi ajutăm nu doar pe elevii nevoiași din București, ci și pe cei din satele învecinate Capitalei”, a început să ne explice Mihai Dorobanțu (foto), unul dintre voluntarii studenți care lucrează în cadrul ACJ. Tânărul ne-a explicat și care este motivul prezenței caravanei în mijlocul copiilor și sătenilor din Brezoaiele.

Am venit să le oferim copiilor de aici un cadou de Paște. Ăsta e scopul proiectului „Împreună facem #Timpul Binelui”: să le oferim micuților a căror viață este grevată de greutățile financiare prin care trec părinții lor o bucurie. Nu este prima și nici ultima acțiune de acest fel pe care o întreprindem. Asociația a luat ființă în urmă cu șapte ani din inițiativă domnului Silviu Ionescu. Dintr-un spirit civic foarte dezvoltat, dumnealui a dorit să ofere și altora din ceea ce nu i-a lipsit niciodată. Dragostea celor din jur, zâmbetul aproapelui, sprijinul la nevoie. Nu sunt mai mult de trei luni de când caravana noastră a poposit în alte zone defavorizate de lângă București, iar copiii ne-au întâmpinat de fiecare dată cu chiote de bucurie”, a punctat Mihai care a adăugat faptul că asociația a oferit șanse de afirmare multor tineri care au intrat în râdurile voluntarilor. „Foarte mulți au reușit să se afirme. Scopul nostru nu este doar acela de a le oferi cadouri sau mici plăceri. Încercăm să le oferim o bază. Un punct de plecare, să îi propulsăm spre adevăratele valori ale vieții”, a mai spus tânărul.

 

Cei care vor să facă donații în bani pentru a contribui la campania „Împreună facem #Timpul Binelui” o pot face în contul Fundației Nadia Comăneci, IBAN RO38BTRL04501205H87589XX în lei, deschis la Banca Transilvania, cu mențiunea „Timpul binelui”. Pentru donații în produse (haine, încălțăminte, jucării sau rechizite) sunați la telefon 0730.660.424, Silviu Ionescu de la AJC

 

Te-ar putea interesa și: