Cântecul de lebădă al regizorului Robert Altman, „Ultimul Radio Show”, ne captivează cu un amestec tulburător de umor şi melancolie.
UUltimul Radio Show” („A Prairie Home Companion”) este ultimul film al regizorului Robert Altman (acelaşi care a regizat „Gosford Park” şi „MASH”), un amestec de comedie şi dramă, de muzică şi replici, ce spune cu tandreţe şi umor povestea unor muzicieni aflaţi în pragul ultimei reprezentaţii.
Feţele şi trupurile se ţin încă bine, cel puţin de la distanţă, sub greutatea machiajului şi a coafurilor, dar inimile sunt încă tinere, hrănite cu muzica anilor care au trecut.
Moartea ca un înger blond
Este un film despre viaţa trepidantă care se opune cu încăpăţânare morţii, prin micile întâmplări din culise, din scenă şi cabinele de machiaj. Moartea (Virginia Madsen) e o frumuseţe blondă care rătăceşte de colocolo, înfăşurată într-un pardesiu alb, şi trage cu urechea fără să vrea la bârfele care încing atmosfera stabilimentului. Două cupluri sunt sarea şi piperul grupului: Dusty şi Lefty (Woody Harrelson şi John C. Reilly), doi cowboy care cântă country asezonat cu glume seminude, şi surorile Yolanda şi Rhonda Johnson (Meryl Streep şi Lily Tomlin), două frumuseţi apuse, care nu şi-au pierdut însă entuziasmul de puştoiace. Desuete şi înduioşătoare, cele două foste graţii emoţionează nu numai prin jocul actoricesc, dar şi prin prestaţia muzicală a actriţelor.
Meryl Streep, o voce remarcabilă
Meryl Streep interpretează extraordinar cântecele din film, dar acest lucru nu ne mai miră, după ce am văzut-o abordând în „Mamma Mia!” o partitură asemănătoare. De altfel, toţi actorii îşi interpretează piesele, fără intervenţia vreunei dubluri.
Este prezentă în acest grup inedit şi fiica Yolandei, Lola, interpretată de mult mai tânăra Lindsay Lohan, o melancolică preocupată de gândul sinuciderii.
Lumea radioului intră în moarte clinică, pe măsură ce vocile ies la lumină, într-o lume cucerită de televiziune, oferind publicului imaginea reală a chipurilor atinse de aripa bătrâneţii.
SÂMBĂTĂ, 21.10, TVR 1