Inspirat dintr-un caz real, „Longford” aruncă o privire dramatică în viaţa unui om a cărui credinţă statornică în puterea iertării l-a făcut să ia apărarea unor ucigaşi de copii şi să-şi atragă, astfel, oprobriul public.
Myra Hindley (Samantha Morton) a fost condamnată alături de iubitul ei, Ian Brady (Andy Serkis), pentru uciderea mai multor copii între anii 1964 şi 1965. Cazul a rămas celebru în istoria britanică a crimei.
Manipulare emoţională
În vreme ce Brady era considerat adevăratul ucigaş, lui Hindley i se atribuia calitatea de accesoriu al răului şi de manipulată emoţional. Ororile înfăptuite de cei doi au făcut senzaţie în Marea Britanie şi au trimis perechea malefică în închisoare, sub presiunea urii opiniei publice.
Acestui sentiment îndreptăţit al mul ţimii i s-a opus din răsputeri Longford (Jim Broadbent), un politician neconvenţional şi un catolic devotat. Acesta îi vizita adesea pe prizonieri, crezând cu fervoare în vindecarea societăţii prin iertarea şi reabilitarea criminalilor ei.
Cea mai hulită femeie
Suntem conduşi prin coridoarele întortocheate şi întunecate care au făcut posibile crima şi susţinerea din partea lui Longford, pusă de unii pe seama sentimentelor de iubire pe care acesta le-ar fi nutrit faţă de Myra, cea mai hulită femeie a Marii Britanii. Implicarea lui Longford a întors împotriva lui nu numai publicul şi prietenii, ci şi familia, în special pe soţia lui, Elisabeth (Lindsay Duncan).
Broadbent, interpretare excepţională
Filmul a obţinut premii importante, printre care Globul de Aur pentru Cel mai bun film de televiziune, Cel mai bun actor (Jim Broadbent) şi Cea mai bună actriţă în rol secundar (Samantha Morton); de asemenea, BAFTA pentru Cel mai bun actor (acelaşi Broadbent) şi pentru Cel mai bun scenariu (Peter Morgan - „Ultimul rege al Scoţiei”, „Frost/Nixon” şi „The Queen”).
VINERI, 21.00, HBO