RETROSPECTIVĂ. Trei evenimente importante au marcat cursul politicii externe la nivel mondial în anul 2008: Summitul NATO care s-a organizat în acest an la Bucureşti, vizita preşedintelui American la Soci pentru a discuta cu omologul său Rus şi preluarea preşedinţiei UE de către Franţa, catalogată drept una reuşită şi “dinamică” la nivelul implicării.
În cadrul întâlnirilor organizate cu ocazia summitului NATO de la începutul lunii aprilie s-a luat o decizie istorică pentru România: Alianţa Nord-Atlantică ne-a bagat sub scutul antirachetă. În câţiva ani, când sistemul de apărare va deveni funcţional, acesta va anihila eventualele rachete ce vor avea ca ţintă teritoriul României. Scutul va fi complementar celui proiectat de SUA în Europa şi va securiza statele balcanice, membre NATO, care ar fi rămas descoperite. Este cazul României, al Greciei şi al Bulgariei.
Acest summit a adus decizii importante şi pentru Albania, Croaţia, Macedonia, Ucraina şi Georgia. Astfel, Albania şi Croaţia fac parte, din aprilie, din NATO, ridicând la 28 numărul membrilor Alianţei. Macedonia a rămas pe dinafară, din cauza vetoului Greciei, care nu acceptă actuala denumire a fostei republici iugoslave. Ucraina şi Georgia au fost respinse de NATO, la insistenţele Rusiei. Cele două foste republici sovietice au primit, la Bucureşti, doar promisiunea unei viitoare aderări.
Au avut loc şi fricţiuni în cadrul acestui summit. Germania şi Franţa au fost principalii opozanţi ai extinderii rapide a NATO. Astfel, spun analiştii, s-a ajuns la o divizare fără precedent a Alianţei Nord-Atlantice între SUA şi câteva puteri europene. În plus, Corneliu Vadim Tudor a publicat, în revista pe care o conduce, însemne fasciste interzise prin lege şi un text de o violenţă extremă la adresa lui George W. Bush, pe care-l numeşte „teroristul nr. 1 al Planetei“.
Summitul NATO a transformat Bucureştiul într-o Capitală a lumii Niciodată până anul acesta România nu a găzduit, simultan, pe teritoriul ei, mai mult de un şef de stat care deţine o „servietă nucleară“. Însă, în aprilie, patru deţinători ai „butonului roşu“ pentru bomba atomică au fost prezenţi, simultan, pe teritoriul României. Summitul NATO de la Bucureşti a găzduit cei mai puternici şefi de stat din lume, dar şi patru puteri nucleare: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi Rusia. Astfel, patru dintre legendarele „serviete nucleare“ (dispozitivele care permit unui şef al unei puteri nucleare să declanşeze procedura de atac atomic) s-au aflat în capitala României pe parcursul a cel puţin două zile.
Acest eveniment a avut şi un impact economic. NATO a fost o afacere de cinci stele pentru hotelieri. Participanţii la Summitul NATO, programat pentru 2-4 aprilie, au fost găzduiţi în 14 hoteluri de patru şi cinci stele din Bucureşti.
Potrivit calculelor EVZ, veniturile hotelierilor generate de cazarea delegaţiilor NATO s-au ridicat la aproape 2,5 milioane de euro, pentru toate cele trei zile. Socotelile noastre au luat în considerare tarifele de recepţie practicate de fiecare hotel sau cele indicate drept valabile pentru acest interval. Marii câştigători sunt hotelurile Marriott, Hilton şi Rin Grand. În timp ce unii manageri au anunţat preţuri cu până la 30% mai mari decât cele de recepţie motivând că, în aceste zile, hotelurile erau oricum pline, alţii susţin că tarifele negociate au fost mai mici.
Bush şi Putin s-au întâlnit la Soci După încheierea summit-ului NATO, o altă întâlnire la nivel înalt, foarte importantă, a avut loc la Soci, unde George W. Bush a fost invitat de Vladimir Putin. A fost o discuţie între doi preşedinţie la final de mandat.
Considerat „învingătorul“ Summitului NATO, preşedintele rus nu a făcut concesii nici la Soci, unde l-a avut ca oaspete pe omologul său
Rusia continuă să se opună instalării unor elemente ale scutului american pe teritoriul Cehiei şi Poloniei. Poziţia Moscovei a rămas neschimbată în urma întâlnirii de adio dintre liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, şi cel de la Casa Albă, George W. Bush, văzută ca o oportunitate de aprofundare a discuţiilor din timpul Summitului NATO de la Bucureşti.
După două zile de discuţii desfăşurate la reşedinţa de vacanţă a lui Putin din staţiunea Soci, cei doi preşedinţi s-au pus de acord doar asupra unei declaraţii privind „cadrul strategic“ al relaţiilor ruso-americane, relata Reuters după întâlnirea celor doi. Singurul angajament asumat în documentul respectiv este acela de a „intensifica dialogul“, pentru a aduce Rusia şi SUA sub umbrela unui sistem de apărare colectiv.
Reuşitele preşedinţiei franceze a UE
Preşedinţia Franceză a predat la 1 ianuarie şefia Uniunii Europene Cehiei. Aceasa din urmă a anunţat că va fi „pragmatică“, „nu îşi va irosi puterea“ şi se va considera fericită dacă va face lucrurile să avanseze, „mai mult sau mai puţin“, a declarat ministrul de externe ceh, Karel Schwarzenberg. Până la cuantificrea rezultatelor Cehiei, putem cataloga preşedinţia franceză a UE una care s-a remarcat, sub conducerea lui Nicolas Sarkozy, prin energie, implicare şi organizarea multor summit-uri.
Această perioadă de şase luni a fost marcată de provocări precum schimbarea climatică, criza financiară şi situaţia din Georgia - pe care le-a abordat într-un mod original. „Această preşedinţie nu a respectat tradiţia franceză şi a ascultat vocea instituţiilor: preşedintele a venit de trei ori la Parlamentul European şi de fiecare dată a petrecut mult timp ascultând opiniile parlamentarilor”, susţine Ministrul francez pentru afaceri europene, Jean-Pierre Jouyet.
În plus s-a avansat mai mult în politica externă şi de securitate comună. Faptul că cei 27 de membrii ai Comunităţii Europene au reuşit să propună o soluţie la conflictul dintre Georgia şi Rusia este un lucru bun. Europa a reuşit să se afirme pe plan exterior. În al doilea rând, Uniunea a putut să îşi înnoiască metodele de lucru în gestionarea crizei economice şi monetare.
Un punct în minus al acestui mandat a fost întârzierea în intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Şi asta pentru că nimeni nu se aştepta ca Irlanda să nu voteze prin intermediul referendumului noul Tratat.
La aceleaşi concluzii a ajuns şi Institutul de Studii Europene Thomas More, citat de AFP, care a oferit următoarele calificative acestui mandat: "bine" pe criza financiară, apărare şi agricultura, "mediocru" pe schimbarea climatică.
Astfel, Franţa a obţinut, cu puţin timp înainte de încheierea mandatului său la conducerea UE, 13 puncte din 20. Insitutul a urmarit de la 1 iulie principalele propuneri ale preşedintelui Nicolas Sarkozy privind cele "12 teme majore pentru viitorul UE": de la Tratatul de la Lisabona, la climă, imigraţie, agricultură şi pieţele financiare.
Franţa a mai primit opt puncte din zece pentru "victoria" preşedinţiei franceze, ce a permis semnarea unui acord de pace între Rusia şi Georgia. Nicolas Sarkozy a mai obţinut şapte puncte din zece pentru "reactivitatea" şi "voluntariatul" sau în gestionarea crizei financiare, pentru "bilanţul său bun" în domeniul apărării europene şi pentru obţinerea unui "compromis" privind Politica Agricolă Comună.
În schimb, aprecierile sunt mai modeste - patru puncte din zece - cu privire la pachetul pentru climă. Institutul a atribuit cinci puncte din zece pentru căutarea unei soluţii la criza instituţională provocată de votul irlandezilor impotriva Tratatului de la Lisabona.