60. 000 de persoane au participat sâmbătă la Varșovia la o manifestație de celebrare a Zilei Independenței Poloniei. Presa occidentală s-a alarmat, vorbind despre „fasciști” și „extrema dreaptă”
Marșul de sâmbătă seara a fost cea mai amplă manifestație de Ziua Independenței, din ultimii ani, trecând în plan secund evenimentele oficiale, scrie AP. Masa manifestanților a fost foarte eterogenă: alături de tineri îmbrăcați în negru, cu fețele acoperite, puteai vedea familii cu cărucioare sau pensionari, mărșăluind umăr lângă umăr în rânduri strânse, sub o pădure de steaguri alb-roșii, în mijlocul exploziilor de petarde sau al torțelor fumigene.
Participanții au intonat vechi cântece patriotice și religioase poloneze: „Dumnezeu, Onoare, Patrie” „Slavă eroilor noștri” sau „Îl vrem pe Dumnezeu”; din ultimul a citat câteva versuri și Donald Trump, în memorabilul său discurs de la Varșovia, din luna iunie.
Grupuri mai mici au scandat și „Polonia pură, Polonia albă”, „Refugiații afară”. Pe un banner scria „Europa albă a națiunilor surori”. Unii participanți aveau în mâini bannere cu așa-numita „falanga”, un braț cu o sabie-cruce, simbol al unei organizații de dreapta din anii 1930. Una dintre lozincile favorite a sunat așa: „Cu lovituri de ciocan, cu lovituri de seceră, să gonim canaliile roșii”.
Televiziunea poloneză de stat, TVP, a numit manifestația „un mare marș al patrioților”. „A fost o priveliște minunată”, a declarat ministrul de Interne Mariusz Blaszczak. „Suntem mândri că atât de mulți polonezi au ținut să participe la aniversarea legată de sărbătorirea Zilei Independenței.” În paralel, o grupare de stânga a organizat un protest de mici dimensiuni, unii participanți fluturând stea gurile „curcubeu” ale comunității homosexuale. Organizatorii i-au ținut separați pe participanții la cele două evenimente, pentru a preveni violențele, dar câteva mici incidente tot s-au înregistrat.
Mândru că sunt polonez
Presa occidentală a tratat pe spații largi marșul de la Varșovia, în majoritatea cazurilor vorbind despre eveniment ca de o manifestație „fascistă” sau a „extremei drepte”.
Kamil Staszalek, unul dintre cei 60.000 de oameni care, potrivit estimărilor poliției, au participat la marele marș, a avertizat că nu trebuie făcute generalizări: „Aș spune că unii oameni de aici au într-adevăr concepții extremiste, poate 30% dintre participanți, însă 70% pur și simplu manifestează pașnic, fără a striga sloganuri fasciste.” Citat de AP, Staszalek a declarat că el personal participă pentru a „cinsti memoria celor care au luptat pentru libertatea Poloniei”.
Și manifestanții chestionați de Agenția France Presse au respins orice implicare politică: „Acest marș nu este făcut pentru sprijinirea guvernului (conservator – n.r.), majoritatea dintre noi nu avem nici o opinie politică”, declarat un muncitor din Piaseczno, venit special la Varșovia pentru manifestație. „Pur și simplu, venind aici, simt că aparțin acestei națiuni, mă simt mândru că sunt polonez.” Apoi muncitorul a explicat: „Lozinca ‘Îl vrem pe Dumnezeu’ reflectă tradiția catolică poloneză, nu este îndreptat împotriva altor confesiuni”, recunoscând că se teme de „terorismul islamiștilor care vor să domine lumea”.
O tânără, bucătăreasă la un hotel de patru stele, s-a întors de puțin timp în țară, după trei ani petrecuți în Marea Britanie: „Nu am nici o legătură cu ONR sau cu Tinerimea Poloniei Mari (grupările de extremă dreapta, organizatoare ale marșului – n.r.), am venit aici pentru a mă simți din nou poloneză.”
A apărut Tusk, „pionul otrăvit” de la Bruxelles
Marșul a fost unul dintre numeroasele evenimente care au marcat renașterea Poloniei ca națiune, în 1918, după ce fusese ștearsă de pe hartă cu 123 de ani în urmă. Mai devreme, sâmbătă, sub președinția șefului statului, Andrzej Duda, au avut loc ceremoniile oficiale, la care a participat și fostul premier Donald Tusk, actual președinte al Consiliului European. Apariția lui Tusk la Varșovia are loc într-un moment în care relațiile Poloniei cu Uniunea Europeană sunt cât se poate de tensionate. Bruxelles-ul acuză Varșovia de derapaje de la democrație, în timp ce aceasta din urmă refuză să primească refugiați musulmani.