Este Uniunea Europeană un imperiu? Până de curând întrebarea ar fi fost considerată absurdă. Un „imperiu” obișnuia să fie ceva negativ, asociat cu autocrația, cuceririle, exploatarea și etalarea arbitrară a puterii.
Jan Zielonka, profesor la Oxford, scria în 2006 în „Europa ca imperiu” că europenii privesc UE „prea mult prin lentila suveranității naționale”.
Suveranitatea națională e un concept bun atunci când granițele juridice și politice ale statului corespund cu cele ale pieței, armatei și tiparelor de migrație.
„Acum nu mai e cazul”, argumentează Zielonka. „Prin urmare, o UE cu o putere serioasă trebuie să fie «întrucâtva imperială»” - fără componenta autoritară, adică, și cu multă flexibilitate și modestie.
Ne puteți urmări și pe Google News
După cum o demonstrează UE, imperiile pot apărea și discret, fără cuceriri brutale și fără proclamări sforăitoare ale puterii. Nimeni nu e forțat să devină membru; oricine poate pleca.
Însă a scăpa cu totul de puterea UE este imposibil, după cum descoperă acum și Regatul Unit. State non-UE copiază legislația europeană nu pentru că sunt forțate, ci fiindcă și-ar face singure rău dacă nu ar face-o. Dacă vrei să măsori cât de puternică e Europa, nu trebuie decât să-i întrebi vecinii.
Cum Europa își construiește acum frontiere pentru a se proteja de terorism, pandemii și fraude cibernetice, statutul ei imperial va deveni și mai limpede.
Europenii trebuie să înceapă să realizeze că, pe lângă faptul că oferă protecție și administrează o coexistență pașnică, imperiile le pot face rău altora.
Trebuie să ne gândim mai bine în privința opțiunilor pe care le avem atunci când ne izbim de ostilitate. Cum să răspundem dacă Londra ar viola acordurile Brexit? Cum să reacționăm dacă Moscova va continua să ne umilească diplomații? Ce să facem dacă Turcia va continua cu forajele în ape grecești și cu utilizarea refugiaților pe post de monedă de schimb? Dar dacă relația noastră cu Elveția se va degrada și mai mult?
Europa trebuie să-și dea seama cum poate fi concomitent și puternică și benignă. De acest aspect ar trebui să se ocupe „autonomia strategică”, noua expresie la modă la Bruxelles.
După cum scria cândva filozoful chinez Zhuangzi: „Numai acela căruia un imperiu nu-i e de nici un folos e potrivit pentru a-i fi încredințată conducerea lui”. Articol de Caroline de Gruyter (editorialistă la ziarul olandez NRC Handelsblad)
Sursa: Rador
https://euobserver.com/opinion/150871
Recomandările noastre
