Acestea reprezintă denumirea ştiinţifică a unor plante din flora spontană a României.
Cele mai răspândite nume de flori sunt Lăcrămioara, Margareta, Crina, Iris, Florica, Violeta, Camelia, Florin, Florentin, Florian, Crin, Mugurel, Bujor, Narcis, Ghiocel sau Viorel.
Dacă Mugur, Crenguţa ori Liana te duc cu gândul la părţi din plante, iar Crina, Margareta, Lăcrămioara şi Romaniţa indică în mod cert o floare, nu acelaşi lucru se poate spune despre Steluţa, Călin, Mălina, Sulfina, Anemona, Arina, Sânziana.
Acestea sunt denumiri populare de plante ce cresc la noi în ţară, dar nu atât de cunoscute. Şi cei cu prenume ca Veronica, Adonis sau Angelica au avut, de Florii, motive de sărbătoare.
Şi asta pentru că aceste prenume reprezintă denumirea ştiinţifică a unor plante din flora spontană a României (ochiul pisicii, ruscuţa de primăvară, angelica şi genţiana).
Şi din numele ştiinţific sau popular al unor plante exotice, de multe ori decorative, au derivat prenume destul de frecvent întâlnite şi la noi, dar de care nu se ştia că au corespondent în lumea vegetală. Este vorba despre prenume ca Emilia, Victoria, Eugenia, Felicia (Felicia amelloides), Erica, Davidia/ David, Olivia (ultimul prenume te duce cu gândul la măslin). Eugenia sp. Este o plantă originară din regiuni tropicale şi subtropicale. Este decorativă prin frunziş şi atractivă prin fructele sale comestibile, ce pot fi consumate proaspete sau folosite la dulceaţă.
Preferă lumina indirectă, la adă postul razelor fierbinţi de soare. Se udă atunci când pământul se usucă la suprafaţă. Se înmulţeşte prin seminţe (pe care trebuie să le semeni destul de repede după ce le-ai recoltat) sau poţi realiza butaşi. Înfloreşte după 4 ani. Olea europaea (măslinul, olive, olivier). Prenume ca Olivia, Oliviu, Olivian au originea în numele popular al acestei plante foarte cunoscute pentru fructele sale. Preferă un pământ fertil, bine drenat, dar tolerează şi un sol mai sărac în elemente nutritive. Îi place să stea în locuri însorite, dar rezistă şi în semiumbră. La noi nu înfloreşte şi nu fructifică. Camellia japonica. Această plantă originară din Japonia, cunoscută pentru eleganţa florilor sale, decorează frecvent stampele, porţelanurile sau lemnul lăcuit. Se simte bine în camere răcoroase, cu multă lumină, dar la adăpostul razelor de soare ce îi pot provoca arsuri pe frunze. Este o plantă calcifugă (adică nu suportă sub nicio formă calciul şi trebuie udată cu apă de ploaie), fiind cultivată în turbă. Apa nu trebuie să-i lipsească niciodată. Din mai până în septembrie o poţi scoate afară, într-un loc umbrit, urmând ca la apropierea sezonului rece să o readuci în casă.
Laurus nobilis. Cunoscutul dafin (sau laur) este simbolul învingă torului, al gloriei şi al cinstei. Cine nu cunoaşte coroana din frunze de laur cu care erau încoronaţi poeţii şi învingătorii la olimpiade? Laurus nobilis este o plantă cu ritm rapid de creştere şi puţin pretenţioasă. Tolerează umbra şi se simte foarte bine în plin soare. O poţi planta în orice pământ, fiindu-i de-ajuns chiar şi cel din grădină. Nu uita să o uzi din abundenţă! Erica carnea. Această plantă îţi poate înveseli grădina primăvara devreme, formând adevărate covoare colorate. O poţi planta în stâncării sau poţi realiza cu ea borduri. Este o plantă excepţională, datorită perioadei foarte lungi de înflorire. Necesită un drenaj bun şi un sol uşor acid. Rezistă atât în soare, cât şi în semiumbră. Rădăcinile nu trebuie să rămână vreodată uscate, deci este necesar să o uzi din abundenţă!