Când Putin a preluat puterea în Rusia acum 16 ani, părea gata de o prietenie strânsă cu Occidentul. Bill Clinton îl descria ca fiind „deştept” şi un om „cu un uriaş potenţial”.
Astăzi, lista diferendelor dintre Putin şi Occident pare interminabilă: războiul din Siria, conflictul din Ucraina, anexarea Crimeii, extinderea NATO, scutul anti-rachetă. Kremlinul este acuzat inclusiv că încearcă să influenţeze rezultatul alegerilor prezindenţiale din Statele Unite, că a spart serverele Convenţiei Partidului Democrat şi că vrea să slăbească Uniunea Europeană.
Reciproca este şi ea valabilă: dacă liderii occidentali sunt deziluzionaţi d Putin, nici acesta nu mai are încredere în ei.
„Există acum sentimentul că America vrea să demonstreze că este singura super-putere din lume”, a declarat pentru BBC realizatorul de televiziune Vladimir Posner. „Că dacă Rusia nu acceptă să joace cum cântă Statele Unite, va trebui să plătească un preţ foarte mare.”
Şi Posner continuă:
„Continua expansiune a NATO este văzută de conducerea rusă, poate în mod eronat, ca o reală ameninţare. Dacă voi ne presaţi pe noi, atunci şi noi vă presăm pe voi. Şi vom face tot ce putem pentru a vă crea cel puţin aceleaşi neplăceri pe care ni le creaţi şi voi nouă.”
Concluzia lui Vladimir Posner este îngrijorătoare:
„Există riscul unei confruntări reale, care este posibil să ducă la o ciocnire militară şi la război.”
Săptămâma aceasta, publicaţia rusă Moskovsky Komsomolets sugera că războiul din Siria ar putea duce la o „confruntare militară directă între Rusia şi America”, făcând o comparaţie cu „Criza rachetelor din Cuba”, din 1962. Ziarul rus vorbea despre riscul celui de-Al Treilea Război Mondial.
Andrei Kortunov, preşedintele Consiliului rus pentru Afaceri Internaţionale apreciază:
„În timpul Războiului Rece, relaţiile noastre au fost proaste, însă au fost mai mult sau mai puţin stabile, pentru că ştiam la ce să ne aşteptăm unii de la alţii, ştiam care sunt regulile jocului. Astăzi, lucrurile nu mai stau aşa. Relaţiile nu mai sunt stabile, de aceea situaţia este periculoasă, în mod clar mult mai periculoasă decât în timpul Războiului Rece.”
Dincolo de motivele conjuncturale şi de focarele de conflict, este posibil ca această situaţie inflamată să aibă cauze ascunse. Cometatorul politic Leonid Radjikovski spune pentru BBC:
„Politica externă a Rusiei este în totalitate subordonată luptei pentru a câştiga respectul Americii. Nimic altceva nu contează în politica noastră externă. Mă refer la ‘respect’ în sensul rusesc al cuvântului: oamenii te respectă pentru că se tem de tine.”
Radjikovsky continuă:
„Pentru Putin există o singură miză: mai întâi să le arate americanilor degetul mijlociu, apoi să îi facă să se încline, şi în sfârşit să-i determine să declare: ‘Vrem să fim prietenii voştri’.”
Săptămâna aceasta, preşedintele Putin a suspendat un acord cu Statele Unite pentru reducerea stocurilor de arme cu plutoniu.
Într-un proiect de lege depus în parlamentul rus, Putin a introdus o listă cu condiţii pe care America trebuie să le îndeplinească, pentru ca acordul să fie repus în vigoare: Washingtonul trebuie să ridice toate sancţiunile împotriva Moscovei şi să-şi reducă trupele în anumite ţări NATO.
Acest gest este văzut ca un semn al frustrării lui Putin pentru că nu a reuşit să-şi asigure respectul internaţional pe care crede că îl merită.
Însă Leonid Radjikovski este încrezător că Rusia nu va întinde coarda atât de mult încât să ajungă la un conflict militar deschis cu Statele Unite.
„Putin este megaloman, este convins că este de zece ori mai bun decît oricare dintre liderii occidentali. Însă nu este genul de om care să deschidă fereastra, la etajul 18 să spună ‘Pot să zbor’ şi apoi să sară în gol. Nu are de gând să arunce o bombă cu hidrogen peste Washington. Narcisismul este una, iar tendinţele suicidare sunt alta. Iar Putin nu este un sinucigaş.”