Acum 75 de ani Hitler NU a reușit. Este posibil ACUM ca Germania să construiască BOMBA ATOMICĂ?

Acum 75 de ani Hitler NU a reușit. Este posibil ACUM ca Germania să construiască BOMBA ATOMICĂ?

Pe fondul răcirii tot mai accentuate a relațiilor cu Statele Unite, Germania se gândește să devină o putere militară nucleară.

În romanul-distopie „The Man in the High Castle”, celebrul scriitor SF Philip K. Dick își imaginează că naziștii au reușit să construiască primii bomba atomică și să o arunce asupra Washingtonului.

În realitate, după înfrângerea din Al Doilea Război Mondial, Germaniei Federale i s-a interzis prin Protocolul nr. III din Tratatul de la Bruxelles, din 23 octombrie 1954, să dețină arme nucleare, iar aceasta s-a conformat.

Dar lucrurile evoluează periculos spre o schimbare crucială.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Avem nevoie de bomba atomică?”, titra cu litere de o șchioapă, pe 29 iulie, Welt an Sonntag, ediția de duminică a celebrului cotidian Die Welt.

„Pentru prima dato din 1949, Republica Fedrală Germană nu se mai află sub umbrela nucleară a Statelor Unite”, scrie în ziar Christian Hacke, un important politolog german. Pentru Hacke, următorul pas pe care trebuie să-l facă Berlinul este clar: „Trebuie să se acorde prioritate apărării naționale bazate pe descurajare nucleară pe fondul noilor incertitudini transatlantice și a potențialelor confruntări.”

A conta pe o soluție europeană este „iluzoriu”, scrie politologul, date fiind marile diferențe dintre interesele naționale din interiorul UE.

Ar fi prea simplist ca rândurile lui Hacke să fie luate drept o excentricitate a unui om de știință, fără nici o legătură cu realitatea politică de la Berlin, scrie Politico.

Ziarul german notează că există o temere serioasă în mediile responsabile de securitatea Germaniei față de amenințările lui Trump, mai ales acel avertisment de la summit-ul NATO de luna trecută, în care le-a spus partenerilor că dacă nu se conformează alocării a 2% din PIB, Statele Unite „vor continua singure”.

Nu este pentru prima dată când Germania ia în considerare opțiunea nucleară. La începutul anilor 1960, cancelarul Konrad Adenauer, care se îndoia de partenerii americani, a luat legătura cu generalul De Gaulle pentru a-l întreba dacă ar putea include Germania în „Force de Frappe”, forța nucleară a Franței. A fost refuzat politicos.

La câțiva ani după ce Adenauer și-a încheiat mandatul, Germania a ratificat Tratatul de Neproliferare Nucleară din 1968, care o împiedică să construiască arme atomice.

În 1990, în virtutea Acordului Doi plus Patru, încheiat între cele două țări germane și aliații din Al Doilea Război Mondial, care a bătătorit calea spre reunificarea Germaniei, aceasta s-a angajat din nou să nu construiască sau să dețină arme nucleare.

Aceste acorduri fac greu de crezut că o înarmare nucleară a Germaniei este posibil de pus în aplicare în condițiile de astăzi și totul pare mai mult menit să pună presiune pe administrația Trump, încercând să o determine să revină la sentimente mai bune față de Berlin.

Altminteri, fără îndoială, un program nuclear ar costa infinit mai mult decât alocarea a 2% din PIB cât cere Trump pentru a menține umbrela nucleară americană asupra Statelor Unite.

Totuși, nu trebuie neglijată o anumită revenire a ideii militariste, tot mai frecventă în presa germană, în totală contradicție cu starea jalnică în care se află armata germană.

În luna mai, de pildă, doar patru dintre cele 124 de avioane Eurofighter erau în starea tehnică necesară pentru a decola, scrie Politico.

„Nimic nu zboară, nimic nu plutește, nimic nu merge”, comenta cu ironică amărăciune Christian Hacke în articolul din Welt am Sonntag.

Un alt motiv de îngrijorare pentru forțele armate germane îl reprezintă recrutarea. Din 2011, Germania se bazează exclusiv pe voluntari. Problema este că aceștia nu există.

Cancelara Merkel este între ciocan și nicovală: amenințată de Trump că este lăsată din brațe, ea se teme să mărească cheltuielile de Apărare: doar 15% din populația germană este de acord ca țara să cheltuiască mai mult de 1,5% din PIB până în 2024, așa cum a promis șefa guvernului de la Berlin.

Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei în SUA și șef al Conferinței pentru Securitate de la München dar și alte voci au sugerat că, mai degrabă decât un program nuclear propriu, Germania ar trebui să finanțeze arsenalul nuclear al Franței, ca parte a unui viitor program al UE de „descurajare nucleară”.

Admițând că Parisul ar fi de acord, o astfel de schimbare ar dura ani de zile.

Mai mult, un studiu realizat de Departamentul de Cercetări din Bundestag, parlamentul german, a ajuns la concluzia că deși nu există restricțiilegale pentru co-finanțarea arsenalului nuclear al unei alte țări, Germania nu ar beneficia de nici un avantaj față de situația din prezent, dat fiind că, în calitate de membră a NATO, ea se află deja sub umbrela nucleară a Franței și a Marii Britanii.

Ulrike Franke, expertă la European Council of Foreign Relations, confirmă concluzia studiului, afirmând că aproape orice situație care ar justifica utilizarea de către Germania a armelor nucleare împotriva unui agresor ar determina și Franța să facă același gest: „Există de facto o umbrelă nucleară, chiar dacă ea nu este prevăzută oficial nicăieri.”

Totuși, simplul fapt că Germania, o țară profund marcată vreme de decenii de sentimentul vinovăției de a fi născut Nazismul, vorbește deschis și intens despre posibilitatea înarmării nucleare ar trebui să dea frisoane lumii întregi.