Adrian Năstase îi dă o replică dură lui Traian Băsescu, după ce acesta a afirmat că fostul premier a avut inițiativa mandatului de 5 ani în cazul președintelui României și a modificat și procedura legislativă care permitea ca o decizie CCR să poată fi înfrântă de Parlament.
Iată și un exemplu recent. Într-o conversație cu Denise Rifai, marele pacient afirma:
„Marele jurist Adrian Năstase trebuie să și-o reproșeze. El a făcut două prostii majore în această Constituție. A făcut mandatul de 5 ani și a doua eroare pe care a făcut-o e că deciziile CCR putea fi înfrânte de Parlament cu două treimi. Adrian Năstase le-a scos, nu știu ce l-a inspirat ca mare jurist. Asta trebuia să rămână.”
Trebuie să repet ce am scris, in mai multe randuri, pe blog:
„In ceea ce priveste mandatul prezidential de 5 ani, se poate observa si din Raportul anexat (punctul 18), ca amendamentul respectiv a fost depus de senatorul Iorgovan, impreuna cu grupurile parlamentare PD si PNL !!! Intentia era de a separa „locomotivele” PSD de alegerile parlamentare. Am mai explicat faptul ca aceasta initiativa nu a fost a mea. Puteti citi ceea ce am scris pe aceasta tema, pe blog, in 18 martie 2011 („Mandatul de 5 ani”), inclusiv promisiunea – „din acest moment, voi considera ca oricine mai lanseaza o astfel de minciuna este fie idiot, fie rau-voitor”. Honi soit qui mal y pense!”
In ceea ce priveste modificarea procedurii legislative, eliminarea atributiei parlamentului de a cenzura cu 2/3 din voturi deciziile CCR, această propunere a apartinut partidului lui Băsescu!! Puteti citi declaratia lui Emil Boc din plenul parlamentului in sedinta Camerei Deputatilor din 18 iunie 2003, la dezbaterile referitoare la revizuirea Constitutiei.
DEZBATERI PARLAMENTARE
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 iunie 2003
Domnul Emil Boc:
Domnule prim-ministru,
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor,
O constituţie este, în primul rând, un document politic şi, după aceea, un document juridic.
Fiind un document politic, o constituţie reprezintă o retrospectivă şi o perspectivă a societăţii în care apare. Partidele politice care au semnat Acordul politic cu privire la revizuirea Constituţiei au pornit de la această premisă.
După 10 ani de la adoptarea Legii fundamentale a statului român, am constatat şi putem constata că este necesar procesul de revizuire a Constituţiei.
Alte state central şi est-europene au făcut acelaşi lucru, fie prin modalitatea revizuirii, fie printr-o altă modalitate. Mă refer aici la Ungaria, sau la Polonia, care nu au adoptat, în 1990 sau în 1991, un nou text fundamental, dar au adoptat o nouă constituţie mult mai târziu – cum ar fi Polonia, în 1997.
Cu alte cuvinte, tranziţia democratică impune revizuirea Constituţiei. Au făcut-o şi ţările consacrate. Legea fundamentală a Germaniei din 1949 a fost revizuită de nu mai puţin de 30 de ori.
Deci, nu există un pericol în revizuirea Constituţiei, dacă ea este făcută pentru a satisface câteva cerinţe care ţin, pe de o parte, de perfecţionarea mecanismului instituţional, iar, pe de altă parte, de a da cetăţenilor un motiv în plus să vină şi să voteze la referendum revizuirea Constituţiei.
De ce este necesară, în continuare, revizuirea Constituţiei? Haideţi să ne amintim doar câteva articole care au produs în cei 10 ani de evoluţie democratică multiple abuzuri în viaţa noastră instituţională:
ordonanţele de urgenţă; după 1996, din nefericire, excepţia a devenit regula şi ordonanţele de urgenţă, practic, au dominat şi domină viaţa noastră instituţională, pornind de la o imperfecţiune a textului constituţional;
sau textul referitor la măsura arestării care, iată, ne conduce la Curtea Europeană a Drepturilor Omului să pierdem procese, pentru că magistratul român nu răspunde exigenţelor de imparţialitate şi independenţă, exigenţe cerute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; Constituţia României a fost adoptată în 1991, iar România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în 1994; avem nevoie să punem de acord textele constituţionale cu exigenţele Convenţiei;
în al treilea rând, Curtea Constituţională, care trebuie să asigure şi să garanteze supremaţia Constituţiei, nu are, în acest moment, toate aceste atribute. Posibilitatea Parlamentului de a infirma, cu două treimi, o decizie a Curţii Constituţionale, reprezintă un regres în materie de constituţionalitate, şi o asemenea prevedere nu se regăseşte în nici o altă constituţie din lume;
de asemenea, în Constituţia României, prin ceea ce s-a propus, s-a introdus un principiu nou, care vizează dreptul la o justiţie echitabilă şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Oare ce aşteaptă cetăţenii noştri de la sistemul judiciar? – exact acest lucru: o justiţie echitabilă şi o judecare a cauzelor într-un termen rezonabil. Este un semnal politic dat de la cel mai înalt nivel – de la nivelul Constituţiei.
Iată doar câteva din argumentele pentru care Partidul Democrat a susţinut acest demers de revizuire a Constituţiei – şi am pornit de la trei obiective fundamentale, atunci când ne-am angajat în acest proces.
Primul obiectiv a fost asanarea vieţii politice din România şi întărirea responsabilităţii alesului faţă de alegător.
Am avut, subsumat acestui obiectiv, trei demersuri:
restrângerea imunităţii parlamentare; acest lucru s-a realizat prin textul Legii de revizuire a Constituţiei: parlamentarul nu va mai putea fi perceput a fi deasupra legii; parlamentarul, la fel ca orice cetăţean, nu se va situa, aşa cum spune art.16 din Constituţie, deasupra legii, ci va putea fi trimis în judecată, va putea fi anchetat, la fel ca orice cetăţean, pentru fapte ce nu au legătură cu voturile şi opiniile politice exprimate în exerciţiul mandatului; va rămâne ridicarea imunităţii parlamentare necesară doar atunci când se va impune măsura arestării;
am solicitat o altă măsură: limitarea migraţiei politice; din nefericire, n-am reuşit, încă, în Comisia constituţională, să-i convingem pe toţi colegii noştri – deşi a fost o deschidere faţă de acest principiu; sunt convins că în plenul Camerelor vom putea găsi soluţia cuvenită, pentru a pune capăt odată, în viaţa publică din România, migraţiei politice care, de 10 ani, nu face altceva decât să producă mult rău clasei politice şi imaginii acesteia;
am discutat despre reforma electorală, despre votul uninominal care, tot la nivel politic, s-a convenit că va avea loc – odată/după ce procesul constituţional va fi încheiat – printr-o lege organică.
Al doilea obiectiv al Partidului Democrat a fost perfecţionarea mecanismului instituţional.
Am amintit deja despre ordonanţele de urgenţă, am amintit deja despre faptul că între Guvern şi Parlament raporturile trebuie să fie îmbunătăţite; că funcţia de control a Parlamentului trebuie să fie întărită prin câteva mecanisme concrete, inclusiv prin perfecţionarea instituţiei moţiunii de cenzură, a moţiunii simple, a practicii întrebărilor şi interpelărilor. De asemenea, Curţii Constituţionale trebuie să i se redea locul şi locul pe care îl merită într-un stat de drept.
Al treilea obiectiv a fost acela al pregătirii cadrului constituţional actual pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Sunt necesare aceste texte pentru ca, din perspectiva constituţională aderarea să fie efectuată. Vă ofer dumneavoastră un singur exemplu. Am stabilit prin Constituţie cum se va realiza mecanismul legislativ de aderare a României la Uniunea Europeană, printr-o lege adoptată cu 2/3 în plenul Parlamentului. Nu aveam prevăzut deocamdată un asemenea mecanism. Iată de ce, pentru un singur argument de formă, fără a intra în cele de fond, aveam nevoie de perfecţionarea cadrului constituţional.
Partidul Democrat a fost şi este mulţumit de modul în care au decurs lucrurile în Comisia constituţională, a fost o dezbatere profesionistă, acest lucru i se datorează în bună parte preşedintelui comisiei care a încercat şi a reuşit să asigure echilibrul necesar. Au fost şi dispute, vor mai fi probabil şi în continuare. Dar important este că acolo a triumfat în primul rând spiritul ştiinţific şi mai puţin cel politic. Sunt convins că plenul Camerei va avea sau va fi în faţa unor situaţii când decizia politică va prima poate în faţa celei ştiinţifice, dar rămâne în înţelepciunea noastră să găsim echilibrul necesar.
Dintre propunerile Partidului Democrat pe care la revizuirea Constituţiei le-am formulat, Comisia constituţională a adoptat o parte dintre ele şi aş vrea să amintesc aici propunerea Partidului Democrat de eliminare a stagiului militar obligatoriu.
„18.
art.83 alin.(1) Constituţie
(1) Mandatul Preşedintelui Rom‚niei este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
(1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
Amendament A. Iorgovan, PNL şi PD”, scire Adrian Năstase pe blogul său.