Editura Evenimentul si Capital

EROTISMUL DICTATURII: Sărutul fierbinte al Războiului Rece

f91b7440158370529a9509768ef4330f
Autor: | | 36 Comentarii | 0 Vizualizari

EVZ vă prezintă tabloul apocalipsei totalitare din noiembrie 1989, la 20 de ani de la momentul în care zeii comunismului coborau în subsolul istoriei europene, eliberând un continent fracturat de patimile ideologice.

Regis Bossu, fotoreporterul care eterniza în octombrie 1979 celebrul sărut dintre Leonid Brejnev şi Erich Honecker, a fost la Berlin în acel noiembrie, a surprins Zidul ruinându-se şi vorbeşte astăzi, exclusiv pentru EVZ, despre incertitudinile şi miracolul acelor zile. Lumea văzută prin obiectivul francezului, una care îl include şi pe Nicolae Ceauşescu sub chipul monstrului surâzător, închide, în decursul deceniului ‘79-‘89, cercul unui avort ideologic. Pe 5 octombrie 1979, Regis Bossu apăsa pe declanşatorul aparatului foto şi decola direct în istorie. La tribuna aniversară a Republicii Democrate Germane, simbioza bizară dintre stalinism şi copilul său de suflet năştea un monstru incestuos. Leonid Brejnev îşi lipea buzele de cele ale lui Erich Honecker şi, pentru prima dată, chipul grotesc al comunismului sovietic era imprimat în clar. A fost “sărutul fierbinte al Războiului Rece” şi momentul deschiderii unei paranteze care avea să se închidă un deceniu mai târziu. Ridurile de pe masca totalitară La capătul celălalt al istoriei, pândea obiectivul aceluiaşi Regis Bossu. 6 octombrie 1989, patruzeci de ani de glorie RDG-istă, festivităţi înecate în militarism găunos în Berlinul de Est, dar ceva fundamental schimbat în ecuaţia politico-erotică din spatele Cortinei de Fier. Mihail Gorbaciov nu mai are apetitul afectuos al lui Brejnev, iar cei zece ani care s-au aşezat peste chipul comunismului european au lăsat riduri adânci. RDG-ul se pregăteşte să moară, deşi nimeni nu ştie încă asta. O lună mai târziu, şocul final se produce. Pe 9 noiembrie 1989, televiziunea vest-germană anunţă imposibilul, la ora 22:30: “porţile Zidului sunt larg deschise”. Nu erau, dar nu mai conta. În confuzia iscată, zeci de mii de berlinezi s-au năpustit peste baricadele nedreptăţii. Au continuat s-o facă, zile în şir, într-un cortegiu care însoţea, simultan, moartea unei lumi şi naşterea alteia. Cel mai fierbinte sărut al Războiului Rece avea voie, în sfârşit, să se urce pe zidul tabu. RUINA “Voiau să dărâme obstacolul care le ţinuse viaţa în culise” EVZ: Un fotojurnalist ajunge în Berlin pe 10 noiembrie 1989, încercând să surprindă ritmul istoriei. Iată un mod de a descrie prezenţa ta în oraş, în zilele în care Zidul s-a prăbuşit. E un mod facil şi inexact, din moment ce astăzi ştim că demontarea ordinii socialiste a fost un succes. Acum două decenii însă, ce te aşteptai să găseşti acolo ? Ce căuta Regis Bossu în Berlinul lui noiembrie 1989? Regis Bossu: Întrebarea mi-a revenit obsedant şi nu am vrut să cred nimic din ceea ce nu vedeam cu ochii mei sau prin obiectiv. Istoria se derula aproape de mine, fără ca eu să îmi pot da seama de importanţa momentului. Pe 9 noiembrie mă hotărâsem să mă ocup de vizita oficială a cancelarului Kohl în Polonia. Seara, în hotelul din Varşovia, zvonul se răspândise printre mese. Prietenul meu Luc Rosenzweig, corespondentul ziarului Le Monde la Bonn, mi-a răspuns nonşalant la întrebarea “Ce se întâmplă acolo?”. “Ei bine, nu mai există Zidul!” mi-a zis, desfăcându-şi mâinile cu surâsul său obişnuit. Înţelesese foarte bine! Din acel minut, m-am simţit complet neajutorat. “Ce să fac şi cum să fac să ajung acolo? Negreşit, cancelarul se va întoarce la Berlin, dar nu pot conta pe un loc în avionul său”. M-am hotărât atunci să iau un bilet până la Frankfurt, orice altă posibilitate fiind exclusă. A doua zi a fost îngrozitor. Mă aflam într-un avion care nu decola. În sfârşit, pe la prânz am ajuns la Frankfurt şi m-am înscris pe nişte liste lungi de aşteptare pentru Berlin. Toate zborurile de la Pan-Am erau ocupate. Numai înspre orele 18 mi-am găsit un loc, am ajuns la Berlin, am închiriat ultima maşină disponibilă şi m-am repezit spre Poarta Brandenburg. Am făcut prima fotografie de pe o estradă înaltă: zidul invadat de mulţimea care jubila, un drapel tricolor agitat pe fondul ilustrei porţi a Germaniei divizate. Pe film, aveam imprimat un prim simbol. Apoi m-am căţărat pe zid, înconjurat fiind de toţi oamenii aceia din Vest care ocupaseră ca nişte învingători marea construcţie. În faţă, se aflau aliniate calm gărzile de frontieră, încă apărându-şi de invadatori teritoriul aflat sub control. În acel moment, am regretat profund că nu aveam cu mine un mic trepied. Chiar şi un pic neclară, această fotografie mi-ar fost de mare folos în situaţia aceea tensionată şi tulbure, cu un deznodământ care ar fi putut fi tragic. Fotografiile pe care le-ai făcut în acele zile, mărturiile de astăzi, spun fiecare o poveste despre inspiraţie şi mister. Regis, te-ai plimbat printre acei germani decişi să schimbe istoria. Ce i-a motivat să iasă în stradă? Ce i-a legat? Ceea ce s-a întâmplat atunci s-a menţinut în limitele unei mari sărbători euforice. Bineînţeles, fiecare celebra în felul său - şampania, berea, omul inconştient aruncându-şi sticla goală în direcţia gărzilor, focurile de artificii explodând ca nişte gloanţe şi, de asemenea, mâinile întinse înspre fraţii din faţă. Cei mai mulţi erau bucuroşi, unii aveau o mină gravă, îngrijorată. Purtat de colo-colo de mici izbucniri de simpatie, nu avem timp să aprofundez sentimentele care se năşteau în jurul meu. Nu reţin cuvinte, doar imagini. Dintr-o cabină telefonică am sunat acasă, la soţia mea însărcinată. Era lipită de televizor şi mi-a rezumat ceea ce vedea: “se deschide Bernauerstrasee”. Cunoşteam bine locul. Era acolo un turn de observaţie de lemn pentru vizitatorii Zidului şi, ajuns acolo, am asistat la spectacolul macaralelor care făceau o breşă în perete, breşă care urma să fie folosită în dimineaţa următoare. Apoi, a doua zi, încă de la răsăritul soarelui, un val de oameni din Est a început să curgă, în linişte şi ordine. Scopul? Voiau să dărâme obstacolul care le ţinuse, într-un fel, viaţa în culise. “Oameni cu cărucioare şi copii soseau din spatele zidului şi se desprindeau din mulţime părând că fug către un destin necunoscut, privind totuşi înapoi către acea ruina poroasă care însemna sfârşitul unui mod de viaţă. Unii păreau trişti. Alţii jubilau în tăcere, neavând încă ştiinţă de a se exprima liber” Regis Bossu, fotoreporter francez BUZELE RUSEŞTI “Viaţa îi pedepseşte pe cei care întârzie” În octombrie 1989 ai participat la festivităţile prilejuite de cea de-a patruzecea aniversare a Republicii Democrate Germane. O lună mai târziu, castelul dictaturii se năruia. Ai presimţit ceva în înlănţuirea haotică de evenimente? Ceremonia celei de-a 40-a aniversări ar fi trebuit să fie, pentru mine, un remake al celei de-a 30-a. Fotografii de politicieni, parade, armament. “The show must go on”, credeam. Pe 4 octombrie, însă, câteva familii care manifestau în faţa Ambasadei SUA, unde voiau să fugă, au fost reprimate manu militari. Bineînţeles, se zvonea că soseşte şi Gorbaciov, omul care avea toţi aşii în mânecă şi îi scotea unul câte unul. Încă mai avea câteva cărţi de jucat, pe atunci... Regis Bossu (stânga) şi Dimitri Wrubel. Foto: Reuters MONSTRUL PE COVORUL ROŞU “Rebelul Ceauşescu trebuia mângaiat pe blăniţă” Remarc că, în octombrie 1984, i-ai surprins şi pe soţii Ceauşescu, la o întâlnire cu Helmuth Kohl, în Bonn. Ce impresie ţi-a făcut dictatorul român? M-am deplasat pentru Ceauşescu până la Bonn, ştiind că nu există nicio miză politică şi că vizita sa e una de rutină. Pentru un fotograf freelancer este important să speculeze fotografia unui dictator alături de soţia sa atât de temută. Un cuplu de monştri surâzători care înaintau pe covorul roşu. Erau însă nişte rebeli ai comunismului. Deci, trebuiau mângâiaţi pe blăniţă. Exemple mai sunt: Ferdinand Marcos şi Imelda, Slobodan Miloşevici şi Mirjana, Erich şi Margo. Lista e lungă, dar frecventarea celor aflaţi pe ea e îndoielnică. Ai avut vreodată impresia că viaţa ta s-a învârtit într-un cerc perfect în decada dintre 1979 şi 1989? Sărutul dintre Brejnev şi Honecker, apoi Ceauşescu alături de Kohl şi, în fine, căderea Zidului – ai fost acolo de fiecare dată. Poţi să extragi ceva din istoria asta ciudată? Zece ani de istorie. Lumea e mare, la fel şi războaiele sau mizeria. Pentru a putea trăi, un freelancer trebuie să fie înconjurat de multe evenimente. Sunt rare fotografiile excelente care să fie publicate timp îndelungat şi care să rămână în memorie. Deşi politica nu era specialitatea mea, raporturile dintre Est şi Vest erau un subiect de observat de aproape pentru că încercam mereu să surprind rarele momente în care o vizită banală ar fi putut răbufni în imagini încărcate de simbol. Peste toate însă, istoria îşi urma cursul imprevizibil şi îşi vedea trăind actorii. Care eram noi toţi. Căderea Zidului a avut un efect ciudat, pe care l-aş rezuma astfel: sub forma unor bucăţi de beton, istoria era pentru prima oară demontată şi luată acasă. Regis, ai participat şi tu la ceremonia asta de devorare a comunismului? Da, mai am şi acum câteva bucăţele. Nu le acord însă importanţă. Fotografiile mele cu zidul dinainte şi din timpul căderii rămân martorii vii ale prezenţei mele. Şi, la douăzeci de ani de la eveniment, există o mărturie pe care eu nu o pot neglija, ascunsă în pictura unui artist rus norocos. Sunt prezent în umbra succesului său, pe simezele East Side Galery, hrănind memoria. Dacă aş deţine puterea magică de a te trimite înapoi în 1989, te-ai întoarce tot la Berlin? Sau ai prefera ceva mai riscant, precum revoluţia din România? Germania mi-a fost suficientă ca teritoriu. Nu posed calităţile unui mare reporter de război. Prieteni jurnalişti au părăsit zidul pentru a merge direct în România. Dar, nu! Berlinul era un spaţiu familiar unde puteam să mă manifest foarte bine. Eliberarea unui alt popor era, bineînţeles, o veste importantă pentru fiecare cetăţean devenit liber. Dar erau prea multe locuri în care evenimentele se precipitau în acelaşi timp. Erau ca nişte cezariene multiple prin intermediul cărora venea pe lume democraţia.

Artistul A MURIT! Familia a facut anuntul in urma cu putin timp! Ce tragedie!

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
19:06 Președintele Parlamentului European A FĂCUT ANUNȚUL așteptat. Kovesi nici NU ȘTIE ce o așteaptă 16:25 Cerere HALUCINTANTĂ în CAZUL Kovesi. „Să-i RETRAGEM CETĂȚENIA!” 15:30 Kovesi este devastată. SEMNAL NEGRU de la Bruxelles. N-a fost niciodată în cărţi. Breaking news 13:24 Lazăr A CEDAT NEVOS după aroganţa lui Toader. Este CEL MAI DUR ATAC în direcţia ministrului Justiţiei 11:50 Ultima LOVITURĂ pentru KOVESI! PLÂNGERE PENALĂ de la fosta ȘEFĂ a DIICOT, Alina BICA 11:39 Kovesi, AGENT SECRET. Ce scrisoare a primit DRAGNEA: „Nu mai este un SECRET” Breaking news 11:19 Aroganţa lui Toader: I-A DAT BOMBA lui Lazăr chiar pe terenul lui. SĂGEŢI PENTRU CSM şi explicaţii pentru Timmermans. Breaking news 10:30 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 19:42 Date importante din „Dosarul penal Kovesi”. Avionul pentru Popa a costat 130.500 euro, spune Parchetul General 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata 16:18 BREAKING NEWS. Ce LOVITURĂ pentru KOVESI!... A venit de unde se AȘTEPTA MAI PUȚIN 16:14 BREAKING NEWS: Laura Codruța Kovesi este DĂRÂMATĂ! Chris Terhes, despre candidatura lui Kovesi: Nu este eligibilă! 12:57 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9”