Regimul național-islamist din Turcia folosește foiletoanele istorice pentru a-l prezenta pe liderul de la Ankara drept moștenitor al misiunii mărețe a foștilor sultani.

Serialul turcesc „Secolul Magnific” (151 de episoade, difuzate între 2011 și 2014), descriind intrigile de la curtea – și haremul – sultanului Soliman I, zis „Magnificul”, s-a bucurat de un succes enorm la public. Însă puzderia de detalii amoroase și bahice ale lui Soliman nu a încântat și puterea politică din Turcia.

Prim-ministru la vremea respectivă, Recep Tayyip Erdogan i-a criticat dur pe realizatorii serialului: „Sultanul Soliman, așa cum îl știm, a petrecut 30 de ani în spinarea calului, nu în palat”, spunea el în 2012, făcând apel la justiție să își „facă datoria”.

Pentru a compensa viciile lui „Soliman”, au apărut două noi telenovele, tratând istoria turcilor pe placul lui Erdogan și al curentului național-islamist pe care îl reprezintă. Unul este „Renașterea: Ertugrul” (2014-219, 179 de episoade), o epopee războinică relatând luptele tatălui lui Osman Ghazi (fondatorul dinastiei otomane) împotriva cruciaților, mogulilor și șamanilor.

Al doilea, foiletonul „Payitaht Abdülhamid”, descrie ultimii 13 ani ai sultanului și califului Abdülhamid al II-lea, care se luptă cu diverse conspirații ce urmăresc să-i slăbească și să-i destrame imperiul. Început în 2017, serialul se află azi la al patrulea sezon. Bugetul lui „Payitaht” nu a fost publicat, dar „Ertugrul” a costat 330.000 de euro pe episod.

Erdogan s-a arătat încântat de noile seriale. I-a primit pe actori și realizatori în palatul său cu 1150 de camere și i-a invitat în avionul prezidențial pentru a-l însoți în Kuweit. Când are timp, Erdogan merge pe platourile de filmare și dă indicații regizorale.

Ideologizarea culturii, atât de comună la dictatori, nu îl putea ocoli pe liderul turc. „Evenimentele istorice sunt manipulate în interesul regimului”, declară istoricul turc Stefo Benlisoy, citat de Slate. „În Payitaht, este limpede vorba de o proiectare a agendei politice a președintelui într-un décor de secol XIX. Pe de o parte, serialul încearcă să facă să apară din trecut un fel de părinte fondator al națiunii, alternativă la Mustafa Kemal Atatürk, dar acesta, Abdülhamid, este identificat în mod evident și cu Erdogan, care își asumă azi responsabilitatea misiunii neîmplinite de sultan, cea de protector al națiunii turce și a popoarelor musulmane.”

Când sultanii vorbesc ca președintele

De la criza economică din Turcia la alegeri, de la puciul eșuat din 2016 la mega-proiectele controversate ale lui Erdogan, aproape fiecare eveniment actual își află ecou în palatul lui Abdülhamid sau în bătăliile lui Ertugrul.

De exemplu, în timp ce Erdogan plănuiește construirea „celui mai mare aeroport din lume” la Istanbul, care, spune puterea, va fi privit cu invidie de Occident, în „Payitaht”, emisarul reginei Angliei încearcă să boicoteze construirea căii ferate Hicaz, un mare proiect al sultanului care ar facilita pelerinajul musulmanilor. Descoperindu-i manevrele, Abdülhamid îi aplică nemernicului o palmă zdravănă. „Scatoalca otomană” revine adesea în discursurile lui Erdogan ca metaforă pentru înfrângerile administrate opoziției.

Alt exemplu: după puciul ratat din iulie 2016, Ertugrul încearcă să dejoace conspirațiile, demascându-i pe trădătorii și templierii deghizați în aliați. „Statul trebuie să fie întotdeauna curat, mocirla trebuie curățată”, spune el folosind expresii din discursurile lui Erdogan.

„Nu există un stat ca o grădină de trandafiri, fără spini”, spunea Erdogan într-un discurs din 2016. „Ertugrul nu v-a promis o grădină de trandafiri fără spini”, se spune în „Renașterea”. După tentativa de puci, la mitingurile în sprijinul lui Erdogan în megafoane răsuna muzica serialului.

Recent, mai mulți foști colaboratori ai lui Erdogan, care se pregăteau să părăsească partidul de guvernământ, au fost încondeiați de sultan în „Payitaht”: „Apa cu care stropim trandafirul este bună și pentru floare și pentru spin. Dar dacă dintre noi unii vor să se transforme în spini, îi vom reteza.”

Fostul premier Ahmed Davutoglu, care și-a făcut propriul partid, a fost și el taxat: „Va veni ziua în care se va vedea cine este veritabilul moștenitor al sultanului Abdülhamid și cine este cel care l-a trădat”.