De la instalarea lui Erdogan ca dictator cu puteri absolute, în iunie, guvernarea sa a fost catastrofală, adâncind țara într-o criză gravă. Tensiunile cu Washingtonul au deteriorat și mai mult situația.
Rata anuală a inflației a atins un nou record în Turcia, de 25%, potrivit unui anunț făcut luni de Institutul Turc de Statistică. Este cel mai mare nivel al inflației din iulie 2003, amintind de crizele anilor 1990 și începutul anilor 2000, când turcii cumpărau ouă și brânză cu bancnote de milioane de lire.
Ministrul Finanțelor, Berat Albayrak, nimeni altul decât ginerele președintelui Recep Tayyip Erdogan, a încercat să liniștească populația, declarând la A Haber, un canal TV pro-guvernamental, că recent anunțatul său program, numit „Luptă Totală împotriva Inflației” funcționează:
„S-au înregistrat ameliorări la prețul materiilor prime. În noiembrie și decembrie,inflația se va micșora.”
Este obișnuitul discurs al celui care se pare că a fost desemnat urmașul lui Erdogan la tronul Turciei după fiecare anunț făcut de Institutul de Statistică privind un nou salt al inflației. Fără ca vreo îmbunătățire reală să fie vizibilă.
„Lupta totală împotriva Inflației par să fi fost ineficientă în octombrie”, a declarat profesorul Erhan Aslanoglu, de la Universitatea Piri Reis din Istanbul, pentru NTV, citat de Al-Monitor. El a adăugat că este posibil ca măsurile luate de guvern să dea ceva rezultate în această lună, dar că turcii vor trebui să aștepte al doilea semestru din 2019 pentru a simți o scădere substanțială a inflației.
Însă Gizem Oztok, de la Universitatea Ozyegin din Istanbul, a afirmat la CNNTurk că inflația va continua să urce, atingând 28% în aprilie sau mai.
Cem Oyvat, un economist turc de la Departamentul de Afaceri Internaționale de la Universitatea Greenwich, a declarat într-un interviu pentru Al-Monitor că principalul motiv pentru inflația uriașă îl reprezintă prăbușirea ratelor de schimb. Lira turcă a pierdut 40% din valoarea sa în raport cu dolarul până când Erdogan a permis în sfârșit Băncii Centrale să mărească dobânzile cu un exorbitant 6,25% în septembrie.
Alte motive ale inflației de azi din Turcia sunt creșterea prețurilor de către producători cu 45% și dependența agriculturii de importurile de animale vii, mai spune Ovyat.
Săptămâna trecută, ministrul de Finanțe Albayrak a redus taxele la electrocasnice, mobilă și mașini și a făcut un apel către companii să ofere reduceri de 10% până la sfârșitul anului la produsele cu impact asupra inflației
„Guvernul dă prioritate creșterii economice mai degrabă decât inflației, ceea ce este de înțeles, pentru că țara este în criză”, a comentat Oyvat. „Cererea este în scădere și nu dorește să o reducă și mai mult introducând măsuri de austeritate.”
Oyvat este unul dintre numeroșii economiști care îi reproșează lui Erdogan că inițial a cerut Băncii Centrale să nu mărească dobânzile, de la primele semne de criză manifestate anul trecut. Erdogan a fost adeptul combaterii crizei cu dobânzi mici ale Băncii Centrale, total contrat teoriei economice.
„Dacă boomul de anul trecut nu ar fi fost susținut cu rate mici ale dobânzii, astăzi situația ar fi fost mult mai bună”, spune Oyvat.
Sărăcia îl lovește direct pe Sultan
Revenirea inflației mari constituie un eșec major pentru AKP, Partidul Dreptății și Dezvoltării, aflat la putere. Victoriile electorale ale AKP din 2007, 2011, 2016 și iunie 2018 își au ca principal motiv faptul că au oferit alegătorilor niveluri mari de creștere economică și o inflație mică, de care nu mai avuseseră parte de decenii.
În Turcia, în martie viitor, au loc alegeri locale, percepute ca un test de popularitate pentru Erdogan și AKP. O inflație mare reduce salariile, iar bazinul electoral al AKP este format din oameni cu venituri reduse.
Un studiu realizat de Oyvat în colaborare cu colegul său de Universitatea Ozyegin, Alper Yagci, arată că pentru fiecare procent de scădere anuală a veniturilor reale ale alegătorilor, probabilitatea ca aceștia să voteze cu Erdogan scade și ea cu 0,7-1,0%.
O veste bună pentru Turcia a venit totuși luni seara: secretarul de stat american, Mike Pompeo, a anunțat că Washingtonul exceptează Turcia și alte șapte țări de la sancțiunile pe care le-a impus industriei energetice, bancare și maritime iraniene.
Aceasta înseamnă că Turcia va putea continua să cumpere petrol și gaze naturale din Iran. Celelalte șapte țări care mai beneficiază de această favoare sunt: China, Coreea de Sud, Grecia, India, Italia, Japonia și Taiwan.
Erdogan a adoptat o atitudine țâfnoasă față de Trump, până de curând, când l-a eliberat în sfârșit pe pastorul american Andrew Brunson. Acest gest a determinat retragerea de către Washington a sancțiunilor la adresa Ankarei, care agravau și mai mult criza economică, în special prin devalorizarea lirei turce în fața dolarului.