Erdogan, cu mâna greblă pe gazul din Mediterana

Erdogan, cu mâna greblă pe gazul din Mediterana

Zăcămintele gaziere din estul Mediteranei pun țările din regiune pe plita încinsă. Agresivă, Turcia intenționează să ia partea leului.

Deja, la sfârșitul lunii iulie, 18 nave de război protejaseră un vas turcesc de explorare a gazelor în largul coastei grecești, determinând marina greacă să instituie starea de alertă.

Duminica trecută, o altă provocare: marina turcă anunță că nava de foraj Yavuz își va extinde cercetările în largul Ciprului.

UE este „îngrijorată”, Franța își arată mușchii cu nave de război în zonă, dar nimic nu se schimbă: Turcia intenționează fățiș să pună mâna pe o parte din resursele de gaz din estul Mediteranei.

Ne puteți urmări și pe Google News

O face în ciuda dreptului internațional: Ankara nu recunoaște Convenția de la Montego Bay din 1992, care delimitează o zonă economică exclusivă de 200 de mile nautice, în care țara limitrofă are libertatea de a exploata resursele subsolului.

Ankara nu se deranjează de aceste considerente. Bogăția gazieră este esențială pentru președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan.

În primul rând, Turcia importă 90% din gazul pe care îl consumă, în principal din Rusia.

Prin urmare, încearcă să elimine această dependență energetică țintind zăcăminte gaziere situate, din păcate pentru ea, departe de apele sale teritoriale.

Ankara  vizează în special zăcămintele aflate în partea turcă a Ciprului, foarte promițătoare.

Un alt interes tine de faptul că gazul natural are un viitor crucial. Rezervele mondiale de gaz natural sunt sunt abundente, iar utilizarea gazului este de așteptat să crească în anii următori: centralele cu gaz sunt utile pentru a completa un sistem energetic bazat pe energii regenerabile, ca în Germania, deoarece pot compensa cu ușurință absența vântului sau a soarelui și produc de două ori mai puțin CO2 decât cărbunele.

Agenția Internațională pentru Energie a dat asigurări, într-un raport recent, că gazul natural își găsește locul în realizarea obiectivelor Acordului climatic de la Paris din 2015, cu o posibilă creștere cu 10% până în 2030.

Cu toate acestea, exploatarea bogăției de gaze din Mediterana de Est nu se poate face  fără dificultăți. Zăcămintele sunt foarte adânci, ceea ce necesită investiții semnificative.