Editura Evenimentul si Capital

Epistolele lui Ioan Ghișe către Crin Antonescu: Dragul meu Crin-Crinutz

16-04/angela-tocila-465x390
Autor: | | 9 Comentarii | 3935 Vizualizari

Depărtarea de tine e o povară aproape imposibil de îndurat. Nu mai știu ce e cu mine și nici măcar cine sunt. Nu-mi mai arde de proteste, de imprimat tricouri, iar la Cotroceni nu pot să mă înființez cu pancartele pe mine, din simplu motiv că locatarul actual nu e pe-acasă niciodată.

Gărzile de odinioară, vorbesc de cele ale tiranului, îmi mai aruncau câte un senvici, câte un covrig, mai un suc în care, am descoperit cu oroare, puseseră laxative, ceea ce m-a determinat să alerg ca apucatul până la prima toaletă. Nu ajungeam mereu și nu pot să-ți descriu cât e de greu să stai pe vine în parc între două pancarte pe care scria ”Jos tiranul!”

Dar acestea sunt doar amănunte, sacrificii făcute de mine ca martir al acestui neam nerecunoscător, care mă mai confundă uneori cu regretatul Mircea Albulescu, și asta doar din cauza la sprâncene. Mai bag foarfeca în ele uneori, dar apoi îmi dau seama că e mai bine să mă confunde lumea decât să trec neobservat. Tricourile alea, care m-au făcut celebru inclusiv la ambasade, stau triste în dulap. Cu greu am convins-o pe doamna mea să nu le folosească în scopuri nedemne, drept cârpe de praf.

Dar să revenim la tine, Floarea mea de Crin… Când am auzit de atentatele de la Bruxelles, primul meu gând a fost să mă urc în avion și să vin să constat cu ochii și mâinile mele că ești întreg și teafăr. Apoi am văzut că tu însuți, măcinat de gândul că țara moare de îngrijorare, ai povestit cu câtă bravura ai stat departe de locul carnagiului, ca să poți să-ți dai ”safe” pe facebook. N-am cuvinte să-ți descriu cât am plâns de fericire. Doamna mea nu prididea să schimbe prosoapele în care picurau cristaline, lacrimile mele. Până la urmă mi-a dat două tablete de Xanax și una de Viagra. Asta din greșeală, zice dânsa. Așa că, am fost foarte calm și erect, atât de calm încât am stat 6 ore nemișcat, cu fotografia ta în brațe.

Dragule, nu știu de ce te-ai îndepărtat de mine, de lupta noastră, de focul ce ne mistuia pe amândoi în încercarea de a da tiranul jos. E și acum pe val, chiar dacă nu mai e președinte și dacă ai binevoi să vii în țară, ai vedea cu ochișorii tăi albaștri ca floarea de ”nu mă uita” că mai avem de luptat mult și bine. Dar tu nu vrei să vii, nu vrei să vezi, nu mai vrei să știi de mine. Sunt trist, ghiocelul meu, foarte trist. Mă simt sedus și abandonat, uitat pe nedrept și nu pot să nu-mi aduc aminte cu duioșie de frumoasele zile când strângeai pupitrul în mânuțele tale ferme, când ai dat duma aia cu ”ză mazăr end ză fazăr”, când ne-am pregătit amândoi pentru convenția de la Venezia… Apoi te-au chemat Licuricii la ei, imperialiștii dreacului și nu mai știu ce ți-au făcut, de te-ai dat la fund (Dmnz mi-e martor că nu insinuez nimic).

Puteai să-mi spui, măcar de dragul prieteniei noastre, că mă duceam la ei și protestam cu tricouri, șepci și pancarte, până te puneau președinte la galaxie. Dar se vede treaba că dragoste cu sila nu se poate, prietenia noastră a fost unilaterală, cum era cea dintre mine și cei pe care-I turnam la Securitate, din patriotism și de dragul societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare spre communism, care mie mi-a fost foarte bine.

ULTIMA ORA! CATASTROFA pentru pensionari! A picat LEGEA! Ce se intampla de acum incolo cu pensiile!

Pagina 1 din 2


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI