Filosoful îşi lansează astăzi, la Târgul de Carte, volumul "Scrisori către fiul meu".
Gabriel Liiceanu îşi lansează azi, de la ora 14.30, la standul Editurii Humanitas din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus (în incinta Pavilionului Central Romexpo), noul său volum: „Scrisori către fiul meu“. În prezenţa autorului, cartea va fi prezentată de Lidia Bodea, Mircea Cărtărescu şi Dan C. Mihăilescu. Cartea pleacă de la o premisă simplă: un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, efectuate în America, fiului său, aflat în Japonia.
Cunoscutul filosof povesteş te o parte din întâmplările din „anii de ucenicie“ petrecuţi alături de maestrul său, filosoful Constantin Noica, dar răscoleş te şi amintiri mai vechi, „livrându- se total, aproape fără instinct de conservare, gata să fie sfârtecat de curiozitatea noastră sălbatică“, aşa cum apreciază criticul literar Dan C. Mihăilescu.
Liiceanu atrage atenţia că „pe coperta cărţii nu scrie «o autobiografie» şi e greu de spus cât travesti literar intră în joc în relatarea unor fapte povestite la persoana I. Cartea nu este un documentar despre mine, ci, pornind de la câteva experienţe de viaţă de obicei transfigurate, este una despre noi toţi“.
Descoperirea corpului
Boala, frica de moarte, atracţia faţă de sexul opus, amintiri delicate ale primei adolescenţe sau ulterioare se amestecă în pagini de o expresivitate halucinantă. „E limpede că îmi atingeam corpul cerând o mângâiere pe care nu ştiam cine trebuie să mi-o dea. (...) E limpede că îl plăceam. Că începusem să mă plac. Că deveneam propriul meu seducător. Cred că te întrebi, pe bună dreptate, unde s-a oprit mângâierea mea. Sau, mai precis, cum s-a terminat ea, hrănită din propria-i voluptate. (...) Mai târziu am aflat, din discuţii băieţeşti, că nimănui, aflat în pragul adolescenţei, nu-i fusese dat să scape de păcatul automângâierii împinse până la capăt. Faptul că eu nu o făcusem, că voinţa mea se luase la trântă cu instinctul cel mai puternic al vieţii şi învinsese m-a făcut să intru în viaţă cu trufia celui care ştie că poate, la o adică, evada din turmă. (...).“