Emilian Isaila: "Sportul mi-a schimbat viata. Alerg cu religiozitate si nu contenesc sa ma mir cat de mult ma ajuta sa fac fata problemelor cotidiene.".
Nu am capatat abilitati iesite din comun, nu sunt mai inteligent sau mai creativ. In mod sigur sunt mai rapid si mai sanatos. Ma gandesc mereu cum as putea sa fac sa transmit cat mai bine ideea asta cu sportul. Sa conving cat mai multi oameni sa se ridice din fata televizorului si sa iasa afara, la joaca. Cred ca asta e cea mai mare tragedie a noastra, a adultilor. Am uitat sa ne jucam.
In antrenamentul pentru maraton nu e atat de senzational faptul ca te ajuta din punct de vedere fizic, ca nu te ingrasi si te simti mult mai bine, e senzational faptul ca te descoperi pe tine. In sfarsit, ai timp sa-ti asculti sufletul.
Cand naiba puteam sa vorbesc cu mine vreme de doua ore, prins intre familie, birou si toate problemele minore ale omenirii. E adevarat ca dorm mai putin, mult mai putin, dar dorm tun.
Foarte multi prieteni m-au intrebat la ce ma gandesc cand alerg. Nu prea am stiut ce sa raspund. In principiu, ma gandesc la viata, la oamenii care ma inspira, la oamenii pe care-i iubesc, la oamenii pe care-i respect. Ma gandesc la ce-am facut si ce am de facut. Incerc sa-mi dau seama unde gresesc si cum sa-mi indrept greselile.
Cursele lungi reprezinta pentru mine o retragere din lume in singurul loc unde-mi gasesc echilibrul. Pas dupa pas, incerc sa fiu mai bun. Nu numai sa alerg mai repede, ci sa ajut mai mult, sa protejez mai mult, sa descopar mai mult din frumusetea si misterul vietii. Alergarea unui maraton nu a insemnat atingerea fericirii sau a perfectiunii. Gresesc in continuare, ii ranesc pe cei dragi, ma enervez, dar antrenamentul si cursele lungi m-au invatat sa am rabdare, sa nu renunt, sa-mi cunosc limitele, sa o iau intotdeauna de la capat, sa-mi cer iertare si sa nu-mi plang de mila.
Nu ma mai intreb niciodata de ce mi se intampla asta sau cealalta, de ce destinul e nemilos sau de ce nu sunt inteles. Cred ca sunt luni intregi de cand nu mi-am mai pus astfel de intrebari. Acum, ma gandesc doar la ce sanse am sa indrept lucrurile si cum sa merg mai departe.
Maratonul nu te face fericit, ci puternic.
De acelasi autor, cititi si blogul „Stockholm 330”, la www.evz.ro/isaila.