Românii plecaţi la muncă în străinătate nu se lasă amăgiţi de târgurile de joburi organizate de autorităţi.
Protagoniştii documentarului „Migratorii“ spun NU întoarcerii. „Badantele“ - cele care îşi distrug mâinile pentru 500 de euro în case din Italia, constructorii - care au dezvoltat regiunea Castellon din Spania, după care au „ocupat-o“, şi „cityboys“ - renumitele gulere albe, care muncesc în Londra, sunt doar câteva dintre personajele principale ale documentarului pe care îl lansează, astăzi, la Muzeul Ţăranului Român, europarlamentarul Adina Vălean.
Deşi diferiţi, cu familii şi joburi insignifiante, sau celibatari şi siguri de fotoliile pe care le ocupă în fiecare dimineaţă, „migrantorii“ au cel puţin două puncte în comun: au plecat din România pentru un trai mai bun şi nu vor să se întoarcă acasă prea curând.
În acest context, eforturile autorităţilor române de a organiza târguri de joburi pentru a-i aduce pe emigranţi înapoi, în ţară, par inutile. Chiar şi europarlamentarul român Adina Vălean, care a realizat documentarul în Roma, Castellon, Londra, Berlin şi Strasbourg, a ajuns la conluzia că reprezentanţii statului nu au şanse de izbândă în faţa unei societăţi în care regulile sunt respectate - cum este Germania -, sau a unui oraş în care salariile sunt suficiente - cum e Londra.
Imaginile surprinse în filmul „Migratorii“, care va fi prezentat în premieră astăzi, la ora 14.00, arată că românii care au ales Spania, Italia, Germania sau Marea Britanie au motive serioase să rămână acolo unde au plecat cu copii, cu soacre şi unde şi-au ridicat case.
Rodica Lupu este una dintre menajerele din documentar, care lucrează la Roma, în casa unei bătrâne. Munceşte 12 ore pe zi, pentru 500 de euro pe lună. Muncitorii de pe o stradă din East-Ham, Londra, locuită în proporţie de 90% de români. Aproape toţi sunt bărbaţi şi lucrează în construcţii. Au ajuns în Marea Britanie în urmă cu cinci-şase ani, ilegal. Acum au acte, salarii uriaşe şi abia ştiu câteva cuvinte englezeşti.
„Cityboys“, în schimb, sunt români care au plecat la Londra nu pentru că aveau nevoie de mai mulţi bani, ci pentru că se aflau în căutarea jobului perfect.
Documentarul este produs de Indie Studio. Fragmente din film pot fi vizionate, astăzi, şi pe www.evz.ro. INTERVIU Copiii românilor de afară, fără identitate naţională „Evenimentul zilei“: De ce aţi făcut acest film ? Adina Vălean: Eu cred că există tentaţia de a vorbi numai despre lucrurile negative. Am observat că există o emoţie, în general în societatea românească, vizavi de faptul că ne facem de râs sau avem etichete negative în Europa. Dar cred că trebuie să spunem şi povestea celor care merg acolo în căutarea unei vieţi mai bune, care muncesc acolo cinstit. Mă gândesc de pildă la faptul că piaţa muncii nu este deschisă în toate ţările europene. Este şi acesta un motiv care face mai dificilă situa- ţia românilor aflaţi acolo, pentru că ei se duc şi încearcă să lucreze, chiar dacă o fac la negru. Ceea ce depinde de noi este să obţinem renunţarea la dispoziţiile tranzitorii de pe piaţa muncii. Avem o oportunitate, pentru că la sfârşitul acestui an Comisia vine cu o evaluare a felului în care s-a comportat piaţa muncii în ţările europene, după integrarea României şi Bulgariei. Ştim sigur că vor spune că nu au existat perturbări, astfel încât, odată cu recomandarea care se va face pentru cele zece state care au aderat în 2004 de a se ridica restricţiile, sper să o facă şi pentru România şi Bulgaria.
Cine ar trebui să facă lobby pentru acest lucru? Este o chestiune de stat. Autorităţile române, de la preşedinte la guvern, toţi cei care au pârghii în ceea ce înseamnă politica europeană trebuie să insiste pentru ridicarea acestor restricţii. Cui se adresează „Migratorii“? În primul rând, românilor de acasă, pentru că aş vrea să îi cunoască mai bine pe cei care muncesc în străinătate, să vadă cum gândesc. Una dintre întrebările pe care am căutat să o pun tuturor în film a fost: ce i-a determinat să plece şi dacă s-ar întoarce. Pentru că se discută mult despre faptul că românii pleacă să muncească în afară, iar pe de altă parte se spune că România are nevoie de forţă de muncă. Apare întrebarea cum facem să îi aducem înapoi. Plecarea românilor, o realitate acceptată Aici există varianta oficială, a autorităţilor, care spun că românii vor să vină înapoi, şi cea a oamenilor, care declară că nu se întorc. Românii nu sunt dornici să se întoarcă acasă. De fapt, cei mai mulţi sunt suspendaţi între aceste două lumi, între ţara din care au plecat - în care poate s-au mai întors, şi-au făcut o casă, dar din care au plecat înapoi -, şi ţara-gazdă, în care de multe ori şi-au crescut copiii, unde şi-au adus familia. Percepţia mea este că, dacă românii doresc să plece în alţă ţară pentru a locui, pentru a munci, pentru că le place, pentru salarii mai bune, noi - nu zic că trebuie să-i încurajăm -, dar trebuie să acceptăm această realitate. Câţi români, dintre cei cu care aţi discutat, vor să se întoarcă? Percepţia mea este că cei mai mulţi nu vor, deşi depinde de la persoană la persoană cum îţi dă acest răspuns. Este evident că există o melancolie după România, prezentă la mulţi dintre ei, dar dacă le ceri un răspuns ferm, acesta pare înclinat către „Nu“. Unii invocă motive economice, alţii spun că şi-au făcut un rost, alţii spun mai ferm că aleg societatea. Cei din Marea Britanie sunt aproape „cetăţeni ai lumii“, ei nu au plecat din motive economice, ci pentru un job. Menajerele din Italia, de exemplu, spun că mai stau un an, dar un an s-a transformat în şapte.
Ce se va întâmpla cu copiii acestor emigranţi? În legătură cu copiii - nu am discutat cu ei în film, dar am discutat despre ei. Comunitatea din Spania este preocupată de studierea limbii române în şcoli. Spun că ar fi bine să se studieze şi Geografia României, Istoria românilor. Dar este dorinţa părinţilor, nu a copiilor. Chiar îmi spune cineva că vorbeşte cu copilul în casă, îl întreabă în româneşte, şi acesta răspunde în spaniolă. E greu de spus ce se vor simţi ei, români sau spanioli. Speranţa mea este ca lucrurile să evolueze în aşa fel în Europa ca măcar identitatea de european să fie aceeaşi.
Târgurile de muncă, nereuşita autorităţilor Ce şanse au autorităţile cu târgurile de locuri de muncă pe care le organizează în Italia şi în Spania? Eu cred că succesul autorităţilor nu are cum să fie prea mare, oricâte intenţii bune ar fi, pentru că pe piaţă contează ofertele companiilor. Imaginea negativă a românilor din Italia s-a extrapolat şi în alte state? Nu din partea autorităţilor. Am găsit români foarte bine integraţi în Spania, de exemplu, iar autorităţile îi apreciază pentru contribuţia lor la dezvoltarea economică a regiunii. Dar românii au auzit şi sunt îngrijoraţi, nu le face plăcere să primească astfel de etichete la nivel european. Pe de altă parte, situaţia din Italia nu pare să se calmeze. Recent am auzit de un nou pachet de legi pentru siguranţă, care abuzează efectiv, în care sunt cuprinse măsuri ce încalcă directiva liberei circulaţii europene. Dacă Italia apucă să adopte aceste măsuri, cu siguranţă Comisia şi instituţiile europene vor declanşa o procedură împotriva ei.
Puteţi trage nişte concluzii după realizarea documentarului? Românii care doresc să se stabilească în altă parte sunt liberi să o facă, noi trebuie să încercăm să-i protejăm cu asistenţă juridică, consulară. Care au fost costurile de producţie ale filmului? Filmul a fost realizat cu bani de la grupul liberal european. Fiecare europarlamentar are un buget pe care îl poate folosi pentru promovare. Am cheltuit 15.000 de euro. (Eugenia Mihalcea)
"Este evident că există o melancolie după România, prezentă la mulţi dintre ei, dar dacă le ceri un răspuns ferm, acesta pare înclinat către «Nu»." - Adina Vălean, europarlamentar
CV
Europarlamentar liberal
Adina Ioana Vălean are 39 de ani şi este vicepreşedinte al Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE - grupul liberal), din Parlamentul European, din 2007. Lucrează în Comisia pentru industrie, cercetare şi energie, Comisia temporară pentru schimbările climatice şi Delegaţia pentru relaţiile cu ţările din Europa de Sud-Est - şi, ca membru supleant, în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. "Migratorii"
GLOBALIZARE Tinerii îşi lasă ţara pentru un job mai bun
Nu mai puţin de 37% din populaţia lumii este dispusă să meargă în orice altă ţară dacă ar avea la destinaţie un loc de muncă mai bun, relevă un studiu al companiei Manpower, dat ieri publicităţii. Potrivit raportului privind Relocarea Forţei de Muncă, 78% dintre cei intervievaţi s-ar muta în interiorul ţării sau chiar în străinătate pentru un job mai bun, iar 41% ar fi tentaţi să se mute definitiv.
Cei mai dispuşi să ia în considerare noi posibilităţi de angajare sunt respondenţii din Filipine (96%), Irlanda (93%), Brazilia (93%), Portugalia (92%), Columbia (92%), Mexic şi America Centrală (92%) ori Peru (90%).
Femeile emigrează pentru a învăţa limbi străine
Pe categorii de vârstă, tinerii de până în 30 de ani sunt cei mai receptivi în ceea ce priveşte mutarea pentru un job mai bun. Pentru cei mai mulţi - 82%, important este salariul, iar pentru 74% - avansarea în carieră. Aproape jumătate ar emigra pentru a putea învăţa o limbă străină. Pentru femei, acesta este însă cel mai important motiv pentru care ar pleca.
Ţările preferate de cei mai mulţi dintre cei chestionaţi sunt Statele Unite, Anglia şi Spania. Preferinţele se schimbă însă în funcţie de zona în care locuiesc în momentul de faţă. Astfel, Statele Unite reprezintă destinaţia favorită pentru cei din regiunea America, China ar fi principala destinaţie pentru zona Asia - Pacific, iar Anglia este preferată de cei din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. Cei mai mulţi profesionişti sunt recrutaţi din China, SUA, India, Anglia şi Germania. 3% din populaţia globului lucrează peste hotare
Migraţia talentelor este motiv de îngrijorare pentru mulţi angajatori, din perspectiva impactului pe care acest fenomen îl poate avea asupra pieţei muncii. Cei mai preocupaţi sunt reprezentanţii companiilor din Peru (82%), Argentina (66%), Africa de Sud (65%), Taiwan (64%), India (57%) şi Noua Zeelandă (52%). Cei mai liniştiţi sunt angajatorii chinezi - doar 1%, irlandezi - 7%, elveţieni - 12%, olandezi - 13% şi americani - 14%.
Totodată, mulţi patroni consideră că mediul de afaceri şi guvernul nu fac suficient pentru a ţine oamenii talentaţi în ţările în care s-au născut. Cei mai preocupaţi sunt oamenii de afaceri din Germania, Peru, Italia, Belgia, Austria, Anglia, Argentina, Canada, Mexic şi Africa de Sud.
„Deoarece criza talentelor devine tot mai acută, angajatorii sunt în mod natural îngrijoraţi în legătură cu pierderea angajaţilor - nu numai în favoarea competitorilor care activează pe aceeaşi piaţă, ci şi în favoarea celor de peste hotare.
Indivizii sunt din ce în ce mai dispuşi şi mai capabili să-şi găsească de lucru departe de casă. Mai mult decât în orice alt moment din istorie, acum oamenii trăiesc şi lucrează departe de ţara de origine - aproximativ 3% din populaţia globului“, a precizat Jeffrey A. Joerres, preşedinte şi CEO al companiei Manpower Inc.
Datele cuprinse în raportul privind Relocarea Forţei de Muncă se bazează pe răspunsurile a peste 31.000 de persoane, care muncesc în 27 de ţări. (Vlad Odobescu) TOP 10 Destinaţii preferate de salariaţi
1. Statele Unite 2. Anglia 3. Spania 4. Canada 5. Australia 6. Emiratele Arabe Unite 7. Franţa 8. Italia 9. Germania 10. Argentina