Eliminarea Hezbollah din Liban, obligatorie pentru Israel. De la de-nazificare la de-hezbollahizare. Care este planul israelului pentru un nou Orient Mijlociu, într-o analiză Jerusalem Post.
Teroriștii Hezbollah, năuciți de loviturile puse la cale de Israel
Hassan Nasrallah, secretarul general al organizației teroriste Hezbollah, întâmpină dificultăți în a-i da replica Israelului pe fondul slăbirii forțelor Hezbollahului, fapt care a declanșat discuții privind strategii pe termen lung contra amenințării iraniene.
Nasrallah regretă probabil că nu s-a alăturat masacrului din 7 octombrie. Bătrânul comandant din buncăr e dornic să dea o replică mai puternică decât actualul tir de rachete lansat asupra nordului Israelului - și are la dispoziție și mijloacele să o facă. Să nu ne amăgim totuși; chestiunea e departe de a se fi încheiat.
Problema e că fix acum Nasrallah se confruntă cu dificultăți considerabile care-i îngreunează executarea planurilor. Structura înaltului comandament al Hezbollah a fost decimată și mii de teroriști au fost scoși din joc, rețelele de comunicare au fost perturbate grav și există informații că gruparea e dezamăgită de susținătorii ei de la Teheran. La problemele lui se mai adaugă și loviturile necontenite asupra arsenalului Hezbollah.
Hassan Nasrallah. Sursă foto: captură video Youtube
Israel a pregătit mericulor atacul asupra Hezbollah
E limpede că Israelul s-a pregătit meticulos cu multă vreme în urmă pentru acest scenariu, acumulând informații, identificând ținte și luând amenințarea în serios. Israelul și-a studiat intens inamicul și și-a conceput un plan de război bine structurat, fiind conștient că va avea nevoie de el la un moment dat.
Situația din nord e într-un contrast izbitor cu cea din Gaza. Atunci când îți studiezi inamicul meticulos, nu-l subestimezi și-ți pregătești strategii detaliate și bazate pe informații, atunci poți gestiona bine situația. Dar atunci când îl subestimezi, când neglijezi informația, când îți ignori adversarul, atunci lași cale liberă surprizelor, chiar dacă nu - din fericire - și înfrângerii.
O altă diferență fundamentală o reprezintă dinamica din teren. În Liban majoritatea populației i se opune apreciabilei minorități șiite, care susține Hezbollah. În Gaza, din contră, Hamas e susținută puternic de populație, fiind profund încastrată în rândurile acesteia.
Arsenalele Hezbollah continuă să ardă
A fost un noroc imens - dacă nu de-a dreptul providență divină - faptul că Hezbollah nu a intrat în război pe 7 octombrie. În caz contrar situația ar fi arătat extrem de diferit. Cea actuală aduce aminte de inexplicabila oprire a forțelor siriene pe Înălțimile Golan în cursul Războiului de Yom Kippur (1973).
În vreme ce arsenalele teroriștilor Hezbollah continuă să ardă - și fie să tot ardă! - întrebarea presantă cu care se confruntă Ministerul Apărării și guvernul în general e: Ce urmează? Cum să ne asigurăm că această amenințare nu se va mai ridica niciodată asupra noastră? Nu ne mai putem permite să ne „odihnim 40 de ani” (cum spune Biblia) înainte de următorul mare război.
Opțiunile noastre trebuie să includă neapărat o alianță regională nouă, dez-radicalizarea sistemelor de învățământ, desființarea UNRWA și altor entități care perpetuează conflictul, anihilarea totală a influenței iraniene în Liban și eliminarea Hezbollah de la conducere. Toate aceste opțiuni trebuie să fie explorate în profunzime.
Sursa foto The Washington Institute/ Israel și Hezbollah
Un „Plan Marshall” pentru Orientul Mijlociu
După al doilea război mondial Uniunea Europeană s-a născut din soluția radicală a parteneriatul între doi foști dușmani de moarte, Germania protestantă și Franța catolică, care se luptaseră secole la rând pentru hegemonia europeană. Deodată, s-au trezit că depind una de alta pentru reconstrucție.
Această inițiativă, susținută și de SUA, inclusiv prin Planul Marshall, a presupus de asemenea și de-nazificarea sistemului de învățământ al Germaniei, precum și a i se impune populației un sistem de guvernare de tip liberal occidental, lucruri care au dus la Germania așa cum o cunoaștem astăzi.
Poate că aceasta e calea de urmat - sau poate nu. Ce este esențial e să se pună la punct o viziune pe termen lung care să neutralizeze amenințarea iraniană, iar nu soluții superficiale ad-hoc în a căror aplicare am devenit deja experți.
Și, în fine, 101 dintre frații și surorile noastre încă mai sunt sechestrați în tunelurile Hamasului din Gaza. A venit momentul să acționăm, inclusiv să-i punem piciorul în prag Qatarului pentru a le obține eliberarea.
(Articol de Ohad Merlin, Jerusalem Post; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)