Elie Bufnea: Simbolul voluntarilor români din Primul Război Mondial

Elie Bufnea: Simbolul voluntarilor români din Primul Război Mondial

Elie Bufnea a trăit între 1897 și 1987, fiind un ofițer român exemplu al Corpului Voluntarilor Ardeleni, luptând contra imperiului bolșevic în Siberia și Extremul Orient, împreună cu alte sute de voluntari români din Transilvania și Bucovina, în perioada 1918-1920.

Născut în comuna Runc din Apuseni, Elie Bufnea s-a înrolat în armata chezaro-crăiască, obținând gradul de ofițer, scrie Historia.ro. Elie Bufnea s-a aflat printre românii ardeleni aflaţi în Moldova, singura parte din România rămasă neocupată de forţele Puterilor Centrale. Aici au apărut dificultăți majore pentru românii ardeleni care fugiseră din armata austro-ungară şi se înrolaseră în cea română, fiind considerați trădători de țară de către autoritățile austro-ungare, fiind condamnați la moarte. Elie Radu și ofițerii voluntari ardeleni nu au dorit să aibă această soartă, luând decizia să traverseze Imperiul rus până în Siberia, formând ulterior al doilea Corp de Voluntari Ardeleni, cu scopul de a lupta în continuare până la realizarea visului de Unire a Transilvaniei cu România.

După mai multe luni de mers prin Rusia, Elie Radu a ajuns în Siberia, primind gradul de ofițer, reușind ulterior să traverseze Rusia, împreună cu ceilalți voluntari, până în Extremul Orient. Odiseea Corpului II de voluntari ardeleni și bucovineni s-a terminat în anul 1920. Elie Bufnea a mai îndeplinit diferite sarcini militare în Extremul Orient până în anul 1921, ajungând până în Japonia. După terminarea Primului Război Mondial, acesta a revenit acasă, unde a devenit avocat, susținând mai multe conferințe pentru promovarea meritelor voluntarilor ardeleni, parte a armatelor care au făcut posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. În anul 1931 a fost decorat cu Ordinul "Ferdinand I" cu spade şi panglică, şi cu Ordinul "Coroana României", în grad de comandor, în anul 1933. Mai mult, Elie Bufnea a mai fost decorat cu diverse medalii şi ordine străine.

Dar greul pentru eroul Elie Bufnea nu s-a oprit aici, în anul 1948 fiind întemnițat de regimul comunist pentru faptele sale de arme din timpul Primului Război Mondial, probabil pentru că luptase împotriva bolşevicilor ruşi, dar şi pentru scrierile sale. Pe rând a fost ținut la închisorile din Jilava şi Aiud şi în coloniile de muncă de la Peninsula-Valea Neagră şi Canal Dunăre-Marea Neagră, de unde a fost eliberat în anul 1955. Cele mai cunoscute volume ale sale cu tema faptelor de arme ale voluntarilor ardeleni din timpul Primului Război Mondial sunt „Cruciaţi, tirani şi bandiţi-În Rusia sovietelor” şi „Cruciaţi, tirani şi bandiţi-În Siberia lui Kolceak”. „Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea (1914 – 1918)” a fost publicată după moartea acestuia, în anii 90, din cauza conținutului care nu era permis de regimul comunist din România. Elie Bufnea a deținut o bază istorică de valoare, ce cuprindea fotografii, jurnale de operațiuni, hărţi originale din timpul acestei campanii unice în istoriografia romanescă, inclusiv un tabel cu membrii Casei Voluntarilor, formată din foştii camarazi ce au luptat acolo, la mii de kilometri depărtare. Casa lui Elie Bufnea din Munţii Apuseni se numește acum Casa partizanilor Runc.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Cruciaţi, tirani şi bandiţi – sunt rezultatul însemnărilor din zbuciumul a trei ani (1918-1921), trăiţi în vârtejul nebuniei revoluţionare din fostul imperiu al ţărilor. Dau publicităţii, revăzute şi coordonate, aceste însemnări convins, că partea subiectivă de la începutul primului volum nu micşorează valoarea lor documentară. Astăzi, mai mult că oricând, exemplul vecinilor de peste Nistru, trebuie să constituie pentru toţi românii un îndreptar iar pentru fanaticii doctrinari politici de dreapta sau de stânga, un sângeros şi dramatic avertisment. Cruciaţi, tirani şi bandiţi sunt personaje şi mase de oameni, tipuri şi colectivităţi dintr-o lume ignoranta de tiranie şi jaf, de fanatism şi ură, de viclenie şi minciună, -dintr-o lume de patimi violente, în care uriaşul imperiu rusesc trăieşte apocaliptice chinuri şi suferinţe”, scrie Elie Bufnea despre cele două cărţi publicate după întoarcerea din Rusia.