Este deja bine cunoscuta dorinta iubitorilor de muzicade a fi prezenti la cat mai multe concerte inscrise in programul Festivalului "George Enescu".
Se “cantareste” cu atentie fiecare manifestare si se stabileste cu precizie care sunt acelea la care trebuie safie prezenti in sala. Sambataseara, la concertul de la Ateneul Roman, de la ora 22,30 nu melomanii care cunosteau bine Ansamblul “Europa Galante” condus de Fabio Biondi mi-au captat atentia, ci acei spectatori care printr-o imprejurare fericita ajunsesera la cel de-al doilea concert al renumitului ansamblu.
Intrand in Sala Ateneului cu pasi masurati pentru a o putea admira, analizand caietul program, ridicandu-si privirea din cand in cand pentru a mai vedea incao datacupola, acestia i-au primit pe cei 14 membrii ai ansamblului italian cu oarecare reticenta. Muzica propusale va fi oare pe plac?
Un program compus din 6 concerte si sinfonii ale unor creatori care nu le spun mai nimic, nu ii va plictisi? Nu cred caau apucat salanseze si o a treia intrebare pentru caodataintrati in scenamembrii Ansamblului “Europa Galante”, intuind parcanerabdarea melomanilor, dar si indoiala celorlalti spectatori, au si inceput prima lucrare.
Sunetul cald si special totodata al intrumentelor de coarde originale, alternanta dintre pasajele ce mergeau spre cele mai rafinate pianissime si forta “atacurilor”, permanenta grija a fiecarui membru de a-l asculta si de a fi in “armonie” cu celalalt, dar mai ales atentia pe care o solicita instrumentistilor Fabio Biondi doar din priviri oferindu-le din cand in cand cate un zambet fugar, semn al aprecierii si bucuriei de a fi interpretat intocmai cum si-au dorit acel pasaj, sunt amanunte pe care cu siguranta cunoscatorii le-au sesizat si le-au “gustat” din plin.
Bucuria de a face si mai ales de a oferi muzicacelor ce-i asculta, eleganta sunetului acestui ansamblu care s-a transformat parcaintr-un singur instrument perfect manuit de creatorul lui , Fabio Biondi, dar si frumusetea sonoritatilor implinite de minunata sala a Ateneului au condus spre crearea unei atmosfere de vis care i-a vrajit pe toti cei prezenti, fie ei cunoscatori sau nu. O vrajacare parcaii facea sa simta muzica alaturi de interpreti si care ii indemna sa incerce satreacapeste pauzele cuvenite dintre parti fara sa respire, de teama de a nu se destrama.
La finalul acestui concert am avut surpriza de a constata canu mai existau cele douacategorii ci doar oameni incantati de a fi trait pentru doua ore intr-un cu totul alt timp, in Italia secolului al XVIII lea si de a se fi transformat cu totii in acei nobili carora le erau destinate aceste concerte. Este o magie pe care nu o putem trai decat in aceste zile de septembrie , cand fiecare concert din programul celei de-a XVIII a editii a Festivalului international “George Enescu” ne poartaintr-o cu totul altalume. Incercati si nu veti regreta!
Vezi si: