Ioana Lupea: "Multi politicieni evita sa-si expuna punctul de vedere dintr-un calcul de imagine".
Demisia lui Vasile Dancu din conducerea PSD a fost pusa pe seama cuvintelor otravitoare ale lui Marian Vanghelie, liderul organizatiei Bucuresti.
Dar de cand a capatat „care este” atata forta incat sa marginalizeze trei fosti ministri ai partidului, pe Rus, pe Dancu si pe Puscas? Vanghelie n-a apucat sa-si incerce talentele de lider politic pe Capitala, iar victoria de la sectorul 5 este irelevanta, in conditiile in care Alianta D.A. s-a prezentat in 2004 cu un candidat fost taranist.
Nici referendumul, si nici sondajele de opinie nu arata vreo eruptie de simpatie pentru PSD in Bucuresti: cota partidului este ca aceea a Dunarii intr-o vara secetoasa ca aceasta. Puterea lui Vanghelie in partid sta in persoana sau in grupul in numele carora vorbeste, in ventrilocul sau, fie ca se numeste Viorel Hrebenciuc, in acest caz, sau Mircea Geoana la alungarea lui Sorin Oprescu din fruntea filialei PSD Bucuresti.
Multi politicieni, nu numai din PSD, evita intr-un conflict politic sau intr-o problema controversata sa-si expuna punctul de vedere dintr-un calcul de imagine. Si atunci inventeaza politicieni papusi vorbitoare pe care le manevreaza fara ca auditoriul sa-si dea seama cine glasuieste de fapt.
Nu v-a izbit niciodata identitatea discursurilor lui Cozmin Gusa si ale Laviniei Sandru? Diferenta fata de ceilalti politicieni este ca Gusa a devenit ventriloc din necesitate, sa para ca sunt mai multi politicieni in PIN. In postura lui Marian Vanghelie este Elena Udrea. Atat in PD, cat si in spatiul public, prin Elena Udrea vorbeste presedintele Traian Basescu, cel care, pana la urma, in mod simbolic, i-a dat voce in politica.
Ultima dovada: pozitia tinerei democrate referitoare la marirea pensiilor diferita de votul pro al PD in Parlament, dar intocmai cu aceea critica a presedintelui. In functie de circumstante, Traian Basescu a utilizat mai multe astfel de „instrumente vocale”, in relatia cu Calin Popescu-Tariceanu sau in privinta viitorului PD.
Liberalii au si ei un ventriloc, pe Dinu Patriciu. In perioada pre-referendum, multe dintre insultele lui Ludovic Orban la adresa lui Traian Basescu si a apropiatilor acestora pareau ca vin din „stomacul” lui Dinu Patriciu. Numai ca, in ultima vreme, este destul de dificill sa recunosti politicienii care-i imprumuta discursul. Ori afaceristul este mai abil, ori liberalii cunoscuti ca patricieni si-au dobandit independenta.
Diferenta intre un purtator de cuvant si aceasta specie de marionete politice este ca primul reprezinta oficial punctul de vedere al unui demnitar sau politician, in timp ce „papusa vorbitoare” induce in eroare asupra identitatii autorului opiniei. In ceea ce-i priveste pe utilizatori, pe ventriloci, marea lor arta este sa te faca sa crezi ca vocea vine de la altcineva, sa amageasca audienta cu privire la adevaratul vorbitor.