Horia Ghibuţiu: "Uite un cartier în care n-aş vrea să locuiesc: cel unde stau puştii care au profanat 131 de monumente funerare din Cimitirul Evreiesc de pe Şoseaua Giurgiului."
Aţi aflat, probabil, din presă - bizar de lapidară cu relatarea acestui incident, cum judicios observa ieri, tot în această pagină, H.-R. Patapievici - că incredibilele acte de vandalism sunt opera unor elevi de la Şcoala 134 din Bucureşti. Patru dintre ei şi-au recunoscut vina de a fi distrus parţial sau total pietrele tombale - parte a scenariului unui filmuleţ, „Povestiri de cartier“, realizat cu telefonul mobil şi, cel puţin aşa pretind televiziunile tabloidale, menit să epateze nişte fetişcane. În total, au fost 22 de copii în cimitir. 18 dintre ei nu au comis fapte care să se încadreze la infracţiunea de profanare, fiind doar martori. Îmi imaginez că nu toţi copiii de la şcoala cu pricina au auzit de Albert Einstein, care spunea că „lumea nu e primejdioasă din cauza celor care fac rău, ci a celor care privesc şi nu fac nimic“. Pesemne că şi mai puţini ştiu că Einstein a fost evreu sau că accesul în acel cimitir e interzis în perioada Sărbătorilor evreieşti de toamnă.
Elevii-profanatori au între 13 şi 15 ani, iar neghiobia pe care au comis-o a fost cât pe ce să declanşeze un scandal diplomatic. Nu mai departe de ieri, cotidianul „Haaretz“ a publicat un drept la replică al lui Edward Iosiper, ambasadorul României în Israel, din care cităm: „Recenta profanare a unui cimitir evreiesc din Bucureşti este un incident foarte grav, care nu reflectă în niciun caz relaţiile dintre români şi comunitatea evreiască. Preşedintele, prim-ministrul şi ministrul justiţiei şi-au exprimat indignarea şi au transmis solidaritatea lor cu comunitatea evreiască“. Replica ambasadorului survine pe fondul apariţiei, în „Haaretz“, a unui comentariu aparţinând istoricului Cellu Rozenberg, care acuza România de antisemitism: „Dacă toţi speră că antisemitismul este practicat doar de bădăranii care profanează morminte, declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, la o conferinţă susţinută pe aeroportul din Bucureşti la sosirea sa dintr-o vizită în Siria, în urmă cu o săptămână, arată că România pastramei şi a vinului are şi o altă faţă - România antisemitismului“.
Drept răspuns, ambasadorul nostru expediază acuzaţia de antisemitism la adresa preşedintelui şi a poporului ca fiind „nefondată şi falsă“, menţionând demersurile făcute în România pentru a spori conştientizarea Holocaustului, de la înfiinţarea unui institut pentru studierea acestuia până la introducerea în programa şcolară a unor noţiuni despre Holocaust.
A asocia teribilismul unor puberi cu declaraţia preşedintelui de pe aeroport, ştampilându-le deopotrivă drept antisemite, e ca şi cum ţi-ai propune să călătoreşti cu un avion de hârtie. Nici vorbă de antisemitism în toată această poveste. Preşedintele nu trebuie să se obosească dezminţind o declaraţie nefericită. Cât despre elevii fără minte care au comis profanarea, ei trebuie pedepsiţi, iar colegii lor care au fost martori - muştruluiţi straşnic de dascăli şi ţinuţi din scurt de părinţi. Atât şi nimic mai mult.