Ioana Lupea: "Un executiv împărţit între PDL şi PNL sub conducerea lui Theodor Stolojan este misiune imposibilă".
Theodor Stolojan va fi şeful guvernului după alegeri doar dacă PDL va face o alianţă cu PSD.
Partidul lui Emil Boc nu va obţine un rezultat care să-i permită formarea viitorului cabinet de unul singur, iar un executiv împărţit cu PNL sub conducerea lui Theodor Stolojan este misiune imposibilă. Dacă Ion Iliescu mai are un cuvânt de spus în PSD - şi, potrivit unei declaraţii recente a lui Stolojan, mai are - atunci cu siguranţă îl va prefera pe vechiul său soldat credincios, numitului prostănac. Mai există o singură explicaţie validă: Theodor Stolojan este doar un premier de campanie electorală şi, eventual, obiectul unei negocieri cu liberalii, după alegeri.
Theodor Stolojan se bucură încă de încrederea unui număr important de români, mai mare decât cel al votanţilor PDL, aşa cum reiese din sondajele de opinie. El reprezintă un bun valoros pentru această campanie electorală în care niciun partid nu străluceşte, cel puţin deocamdată, prin oferte politice. Perceput ca gravitând deasupra politicii, un tehnocrat luminat, lui Stolojan i s-au iertat sau uitat inconsecvenţele ideologice. Mandatul său de prim-ministru, care a precedat un şir de mineriade şi frământări politice, este asociat în mintea celor mai mulţi cu stabilitatea. Fără să fie pentru PDL ceea ce a fost Sarah Palin pentru republicanii americani, surpriza care a umflat peste noapte procentele lui John McCain, Theodor Stolojan are toate datele unei solide şi eficiente locomotive de partid, o locomotivă nemţească. El este însă o piedică de netrecut în relaţia cu liberalii, dacă intenţia democrat-liberalilor exprimată de Adriean Videanu, aceea de a face o alianţă doctrinară după alegeri, este reală.
Un guvern PDL-PNL, considerat de mulţi ca varianta perferabilă pentru România pentru următorii patru ani, nu are nicio şansă cu Theodor Stolojan nominalizat ca premier. Liberalii l-au înghiţit cu greu, dar nu l-au digerat niciodată, nici măcar când le-a ajuns preşedinte, în urma unui compromis între tabere. Plecarea lui şi a susţinătorilor lui din partid a fost o lovitură peste care PNL nu va trece, având şi o a doua opţiune pentru a rămâne la putere: PSD. În aceste condiţii, nu este deloc exclus ca, după ce maurul îşi va fi făcut datoria, locul promis lui să-i fie oferit altcuiva, probabil unui alt tehnocrat acceptabil pentru toate cele trei părţi implicate în negociere: Traian Băsescu, PDL şi PNL. În aceeaşi situaţie se află şi actualul şef al guvernului Călin Popescu-Tăriceanu. Susţinut de PNL pentru aceeaşi funcţie, rolul lui este să convertească mulţumirea sau recunoştinţa unor categorii sociale faţă de guvern în voturi pentru liberali. Strategia Finkelstein- Silberstein a salvat PNL de la ceea ce se anunţa a fi o catastrofă pentru liberali. Cel mai probabil, trocul între PDL şi PNL va fi: „Nici Stolojan, dar nici Tăriceanu“.
Relevant este însă că, în toată această dezbatere privind premierii, alegătorii sunt traşi pe sfoară. Viitorul şef al guvernului va fi decis, nu de ei, ci în urma unor inevitabile negocieri postelectorale. Cel mai probabil nu va fi nici Theodor Stolojan, nici Călin Popescu-Tăriceanu şi nici Mircea Geoană.