IOANA LUPEA: „Politicienii au muşcat momeala rusească, zarva naţionalistă de la Bucureşti fiind muzică pentru urechile lui Putin“.
Fereşte-te de ruşi când spun „Transilvania“, ar putea fi un înţelept proverb românesc. Mulţi politicieni români suferă însă de tulburări ale memoriei de lungă durată şi nu-şi amintesc că Rusia a mai „jucat“ pe cartea transilvană. Revenirea Transilvaniei la România - după ce planurile iniţiale sovietice o imaginau provincie independentă sub protectoratul Moscovei - a fost utilizată ca factor de presiune în privinţa Basarabiei şi ca pârghie de control asupra puterii de la Bucureşti. Unele ziare germane arătau, pe la mijlocul anilor ’90 că Moscova a supravegheat activ şi evenimentele de la Târgu-Mureş, utilizate ca pretext pentru reinventarea Securităţii ca SRI. Vechea tactică stalinistă a învrăjbirii interetnice n-a murit la Kremlin.
În loc să se alarmeze că Vladimir Putin rosteşte „Transilvania“, bunilor naţionalişti români li s-au umezit ochii de emoţie. Istoria de mai bine de 100 de ani a fost pusă între paranteze, şi Rusia a devenit, peste noapte, prieten al României, iar Statele Unite şi Uniunea Europeană mari puteri duşmănoase, care fac experimente odioase pe statele mici şi neajutorate. Atât PRM cât şi PIN încearcă să-l impună în conştiinţa publică pe Vladimir Putin ca pe un binefăcător al românilor, îngrijorat pentru soarta Transilvaniei. Într-un cap pe umeri, numai lista lui Vladimir Putin, a regiunilor aflate în pericol de secesiune, ar fi acţionat un clopoţel de alarmă. Transilvania este a treia numită, după Abhazia şi Transnistria, zone cu conflicte îngheţate ale căror deziderate separatiste sunt stimulate şi susţinute chiar de Rusia. Vladimir Putin nu ne-a bătut pe umăr compătimitor şi încurajator, ci a picurat vechea otravă sovietică între români şi maghiari, arătând lumii că România are o vulnerabilitate. Politicienii români au muşcat momeala, confirmând ipoteza aberantă a preşedintelui rus, zarva naţionalistă de la Bucureşti - culminând cu cererea de excludere a UDMR de la guvernare - fiind muzică pentru urechile lui Vladimir Putin.
Prin internalizarea şi supradimensionarea evenimentului Kosovo, România a demonstrat că suferă încă de complexul statului naţional tânăr, care nu şi-a rezolvat spaima de dezmembrare. Deşi Ardealul nu este Ţara Bascilor, nici Taiwanul şi cu atât mai puţin Kosovo, clasa politică românească, în acord cu declaraţia lui Vladimir Putin, a născocit problema „Transilvaniei“ şi a creat impresia unui stat slab care poate fi şantajat. La un prim nivel de lectură, declaraţia lui Putin este o presiune asupra României ca nu cumva să-şi schimbe, cu ocazia Summitului NATO, poziţia în privinţa Kosovo.
Independenţa Kosovo a fost în termeni geopolitici o „ruptură a istoriei“. Teoria spune că, de fiecare dată când se produc astfel de rupturi, statele aflate într-o poziţie avantajoasă sunt tentate să modifice sistemul de raporturi geopolitice existent pentru a-şi promova interesele de putere şi chiar pentru a crea „suprafeţe geopolitice“ conforme cu imaginea proprie. Fără îndoială că Rusia încearcă să folosească independenţa Kosovo în beneficiul său. Cum? Vom vedea probabil chiar la Summitul NATO.