Florian Bichir: "Acest cuvant, reforma, ne-a adus la exasperare. E omniprezent si malefic, e piatra unghiulara, e cuiul lui Pepelea".
Avem nevoie de o reforma”, „fara o reforma autentica nu putem reusi”, „in sfarsit se face reforma”. Cuvinte pe care le auzim zilnic, pana la autosaturare.
Orice se intampla in tara asta are legatura cu reforma, totul trebuie reformat: de la clasa politica, la sistemul bancar, la ultima institutie. Toata lumea face reforma, iar acest cuvant a devenit un laitmotiv al zilelor noastre.
Nu exista ministru sau directoras care sa se vada in capul mesei si sa nu ceara imperios, cu voce tare si usor afectata, „sa se faca reforma”. Sa se schimbe de urgenta ce a facut predecesorul sau. Nu conteaza daca a facut bine, ceva tot trebuie schimbat, sa se vada ca se munceste, ca se face ceva, ca se misca lucrurile. Iar acestea sunt denumite reforma. O schimbare de dragul schimbarii.
Reforma - un cuvant care a produs atatea nenorociri in tara asta, un cuvant in numele caruia oameni onesti si profesionisti au fost schimbati, au fost adusi jertfa pe altarul tranzitiei asteia nenorocite, le-a cazut capul sub ghilotina reformistilor.
Multi dintre asa-zisii reformisti nu sunt in fapt decat niste mici gainari pusi pe capatuiala, care, pentru a ajunge in fruntea bucatelor, flutura steagul reformei. Daca altadata bolsevicii se rafuiau cu putregaiul burgheziei si decimau Romania, astazi termenul de „lupta impotriva dusmanului de clasa” a fost inlocuit cu reforma.
Conform DEX-ului, reforma inseamna „a schimba (in bine); a innoi, a primeni o stare de lucruri, o conceptie etc.; a face o reforma”. „Transformare politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres; schimbare in sanul unei societati (care nu modifica structura generala a acelei societati)”.
Intr-un editorial de exceptie, Vladimir Pasti, unul dintre putinii politologi valorosi si de bun-simt ai acestei tari, scria: „Propun interzicerea prin lege a utilizarii in discursul politic sau cu referire la politica a unor cuvinte. Iar cuvantul cu care ar trebui deschisa aceasta lista a interdictiilor este cel de „reforma”.
Propun ca orice politician care afirma despre sine insusi ca este „reformist” si considera ca misiunea sa in slujba tarii este sa lupte impotriva „antireformistilor” sa fie pus imediat sub tratament medical si psihologic special pana cand i se scoate din cap aceasta prostie”.
O idee buna, spun eu, pentru ca acest cuvant, reforma, ne-a dus la exasperare. E omniprezent si malefic, e piatra unghiulara, e cuiul lui Pepelea. Sa nu te apuce nervii si sa te declari antireformist, adept al contrareformei? Nu al incremenirii in proiect, ci al muncii bine facute, al specialistilor pusi pe locul care merita. Impotriva acestei gargare interminabile despre reforma, in fapt o miscare aproape robespiana, capabila de orice pentru a ajunge la putere.
Nici clasa politica nu e mai breaza, pentru ca, de cate ori ajunge un partid la putere, in numele acestei reforme, al nevoii de schimbare, inlocuieste - pe criterii exclusiv politice - tot ce misca: de la prim-ministru pana la ultimul sef de hala. Nu de reforma avem nevoie, ci de oameni, nu de programe duce lipsa tara asta, ci de caractere.