Horia Ghibuţiu: "Mircea Geoană şi-a lansat ieri oficial candidatura la preşedinţia României, bucurându-se de sprijinul unei mulţimi de cravate roşii cum nu s-a mai văzut de pe vremea reprizelor silite de adulaţie ale pionierilor".
Plenara PSD-istă, care a înroşit după-amiază micile ecrane fixate pe televiziunile de ştiri aservite audienţei, a avut ca punct principal pe ordinea de zi lansarea la apă a candidaturii lui Mircea Geoană. Liderul PSD le-a promis nu doar românilor, ci şi PDL-iştilor, că îi va scăpa de Traian Băsescu. Dacă, în primul caz, nu e foarte sigur că românii s-au decis că vor asta - sondajele, aşa cum sunt ele, indică altceva deocamdată -, în ceea ce-i priveşte pe democrat-liberali, aceştia chiar nu sunt incomodaţi de lesa de care pomeneşte Mircea Geoană, deşi, e drept, nu s-a făcut publică nicio cercetare în acest sens. Discursul-pistol al proaspătului candidat a fost precedat de intervenţiile, la fel de agresive, ale marilor săi predecesori la conducerea celui mai important partid al stângii româneşti. Mai întâi a fost Adrian Năstase, cel care îşi manifestase anterior interesul pentru conducerea partidului în cazul în care Mircea Geoană va deveni preşedintele României (din păcate, funcţia a şi fost adjudecată, întrebaţi la domnu’ Vanghelie). În faţa unei asistenţe care o concura, doar numeric, pe cea a sindicaliştilor care au defilat ieri pe străzile capitalei, Adrian Năstase a decretat că boala României este Traian Băsescu, extinzând astfel, la o scară naţională, boala personală - şi de înţeles, până la urmă - pe care o are faţă de cel care l-a învins la alegerile din 2004. Apoi, în calitate de notoriu susţinător al necuvântătoarelor, cu precădere cele vânate, a deplâns faptul că până şi câinele Vasile de la sediul central al PDL ar putea ajunge consilier pentru securitate naţională.
A urmat discursul veteranului Ion Iliescu, cel care a preluat ştafeta prezidenţială a României de la Nicolae Ceauşescu, pe fondul unor împuşcături de la care s-au scurs, iată, două decenii. Ca şi înaintaşul său, Ion Iliescu a dat din mână energic, readucând în memoria colectivă valenţele drumului neabătut spre cele mai înalte culmi, mutate, între timp, în Dealul Cotrocenilor. Ion Iliescu a propus candidatura lui Geoană cu convingerea că acesta „are şi potenţialul şi capacitatea de învăţare necesare pentru această misiune de înaltă răspundere”. În cuvântul său, Mircea Geoană i-a mulţumit celui pe care l-a denumit „fondatorul României moderne” şi a evocat „misiunea sfântă” a partidului său de a ctitori „România europeană” în următorii 20 de ani.
În cazul în care candidează de unul singur, aşa cum s-a întâmplat ieri la Consiliul Naţional lărgit al partidului, Mircea Geoană e categoric triumfător. Rămâne de văzut însă ce va fi când va candida împotriva lui Traian Băsescu. Dacă era pragmatic, s-ar fi putut mulţumi cu faptul că, dacă nu va înşfăca funcţia lui Traian Băsescu, măcar va lua aceeaşi leafă, după cum prevede noua grilă unică de salarizare. Dar Mircea Geoană a ales provocarea pionieratului şi crede cu tărie în şansa lui de a fi primul preşedinte PSD-ist al României după „epoca Iliescu”.
Citiţi şi: Cui îi lasă Geoană partidul