Într-o nuvelă a celebrului umorist israelian Ephraim Kishon, un cuplu de turişti încearcă să scape de un ghemotoc de hârtie, mânjit cu crema de ciocolată a unei delicioase prăjituri.
Numai că, să vedeţi ce paradox!, să scape de un gunoi la Zurich, cel mai curat oraş al unei ţări renumite pentru curăţenia ei, nu e tocmai simplu. Eroii noştri încearcă să-l azvârle pe geam în timpul unei călătorii cu transportul în comun, dar gestul e observat, iar ei sunt nevoiţi să coboare şi să recupereze obiectul "pierdut".
Când găsesc un coş nou-nouţ, un poliţist le spune că nu e destinat pentru asemenea gunoaie, aşa încât, în disperare de cauză, intră într-un restaurant de lux şi cer să le fie preparat cocoloşul cu pricina. Când chelnerul revine cu el scrum, muşteriii se arată indignaţi, pe motiv că ei comandaseră unul "bine făcut", şi se ridică de la masă!
Mi-am amintit de cocoloşul elveţian cu o săptămână înainte de acţiunea la scară naţională "Let’s do it!". Probabil că ştiţi despre ce e vorba - demersul a fost pomenit şi la Pro TV: sâmbătă, 25 septembrie, în România se va face curăţenie, pe parcursul unei acţiuni în care vor fi implicaţi voluntari, autorităţi locale, firme private, operatori de salubritate, cetăţeni de rând sau celebrităţi date de exemplu.
Strălucita idee le-a venit estonienilor în urmă cu doi ani, anul trecut a fost exportată şi în celelalte ţări baltice, pentru ca acum să vină rândul nostru să dedicăm o zi curăţeniei generale. E nevoie doar de mănuşi, de saci de gunoi, eventual de o pelerină de ploaie şi, în mod cert, de entuziasm pentru a trăi într-o Românie curată. Aşa cum probabil cei mai mulţi dintre noi visează la fiecare revenire de pe alte meleaguri. Am intrat, din curiozitate, pe site-ul "Let’s do it, Romania" şi am descoperit că mormanele de gunoi au fost cartografiate. Se poate găsi acolo o hartă a gunoaielor din ţara noastră care cred că ar trebui să fie predată în şcoli. L-am întrebat pe un puşti de clasa a opta dacă scrie ceva despre curăţenie în manualul de cultură civică, însă, cum cursurile sau reluat abia de-o săptămână, s-a mulţumit să se uite pe cuprins şi să constate că e ceva cu patria. Presupun că nu trebuie să insist cât e de necesară o astfel de acţiune. Pe lângă faptul că ne poate scăpa de nişte forme de relief artificiale, create chiar de noi cu ajutorul PET-urilor, va arăta şi cât suntem dispuşi să contribuim voluntar la binele obştesc. Va fi, de asemenea, o repetiţie utilă înaintea anului viitor, 2011 fiind desemnat de Comisia Europeană drept An European al Voluntariatului.
Din păcate, la noi, participarea benevolă la o acţiune, cum ar fi cea de curăţenie generală, a fost compromisă grav în deceniile de comunism. Se făcea "voluntariat" şi atunci, dar pe bază de convocator, în ziua liberă. Nu existau PET-uri sau doze de bere ca acum, dar tot se strângeau munţi de deşeuri pe care eram chemaţi să le mutăm, în timp ce la televizor ni se băga pe gât conceptul de reciclare.
Şi tot în acea perioadă de sumbră amintire s-a încetăţenit ideea că spaţiul public e al tuturor, dar, de fapt, al nimănui. La adopostul acestei mentalităţi, ţara s-a transformat într-un uriaş loc de picnic de unde nu trebuie să mai adunăm resturile. Am brevetat orientarea turistică desfăşurată printre porţiuni pârjolite de grătar din orice pădurice şi am "reciclat" deşeurile în toate apele curgătoare. În timp ce şefii de la Mediu încearcă să ne ajute cu acţiuni de genul "marea debarasare", noi debarasăm zilnic, de la balcon, orice prisoseşte, în grădina din spatele blocului.
O băncuţă care nu e marcată printr-un covor din coji de seminţe ori cu un strat de chiştoace se cheamă că e nefrecventată. Tot aşa, e greu de conceput o alee pe care nu eşti nevoit să faci slalom din pricina câinilor ieşiţi dis-de-dimineaţă la plimbare şi a stăpânilor pe care-i doare-n cot că primăria de sector a făcut coşuri exact în acest scop.
Aşteptăm cu interes ziua curăţeniei generale, dar e bine să încercăm să păstrăm o Românie curată şi în celelalte 364 de zile. Dacă nu pentru noi înşine, măcar pentru turişti. Nu ştiu cum să vă spun, dar măcar de zilele oraşului meu, părea plin de străini.