Florian Bichir: "Ca toţi oamenii dotaţi cu naivitate, neatinşi de microbul tuberculos al politicii, am crezut că Sorin Oprescu chiar are de gând să facă treabă în noua sa funcţie de edil."
Prea îşi dorise acest post şi, chiar dacă habar nu are de administraţie, am sperat că, sfătuit de oameni competenţi, îşi va lua în serios rolul de primar general. M-am înşelat amarnic, pentru că doctorul a preferat să se scalde într-un populism ieftin. A organizat concursuri ridicole, a umplut Capitala de Moşi Crăciun, a măsurat salamuri...
În plus, noul edil, neîntrecut în gargară, continuă să-şi facă o campanie publicitară deşănţată. Mai multe ziare colorate au căzut pe spate la ştirea conform căreia Sorin Oprescu a mai operat de patru ori. Subliminal, bucureştenii ar trebui să-l perceapă ca pe un fel de Doctor Jivago, un medic fără de arginţi, care nu are somn, gata să-şi dea şi ultima picătură de energie în slujba oamenilor.
În realitate, Sorin Oprescu rămâne un mic histrion, care încearcă să-şi acopere incompetenţa prin gesturi teatrale, uneori atinse de megalomanie.
Egocentrist perfect, Oprescu s-a străduit din răsputeri să scape de toţi oamenii din primărie care aveau habar cu ce se mănâncă administrarea unei metropole precum Bucureştiul. Pe Răzvan Murgeanu l-a făcut să plece, după ce îl pusese să numere cuiele din clădirea de pe Bulevardul Regina Elisabeta. Pe Virgil Cârstea l-a dat afară pentru un moft. Deşi acesta are de gând să se întoarcă pentru că a câştigat procesul, i s-a dat de înţeles că nu este bine primit şi că va fi şicanat până va ceda. Lista-i lungă, pentru că se pleacă pe capete, mai exact, se fuge din primărie... Vina lor? Exclusiv aceea că sunt oamenii lui Băsescu.
Problema în sine este dramatică din punct de vedere administrativ. Anul trecut, primăria a terminat cu un excedent de 17 milioane de euro, mai mult decât bugetul Braşovului, de exemplu. Spiritul de gospodar al lui Oprescu a făcut ca aceşti bani să ajungă în fondul de rulment. Or, conform Legii finanţelor, aceşti bani nu pot fi folosiţi pentru noi investiţii. Trecem peste faptul că nu există noi investiţii, totul fiind la nivel de o demagogie aproape infantilă. Cu ce bani va plăti Oprescu cele 30 de milioane de euro datorie pentru lucrările deja efectuate nu ştie decât el.
De fapt, planul lui Sorin Oprescu este unul mult mai simplu. E un fel de „Imitatio Bă- sescu“. El forţează, ba aş spune chiar provoacă, pentru a ajunge la un conflict cu membrii Consiliului General. Ajuns într-o astfel de postură, celebrului chirurg îi va fi foarte uşor să pozeze în victimă, iar o demisie cu zgomot îl va propulsa în candidat la preşedinţie. Lozincile „singur împotriva tuturor“ şi „Oprescu - panaceul României“ se fabrică deja în laboratoarele unor băieţi deştepţi. Cam aceiaşi care au pus la cale şi demiterea lui Băsescu.
Nu sunt adeptul conspiraţiilor, dar degajarea iresponsabilă de care dă dovadă Sorin Oprescu în noua sa funcţie lasă de înţeles că doreşte mai mult. Abia a dat de gustul puterii. Iar dacă Băsescu a reuşit, el de ce n-ar face-o?