Nu-i aşa că n-aţi observat că a început campania electorală? Cu toate asta au trecut trei zile. În care nu s-a întâmplat mare lucru!
Trebuie să ne obişnuim cu situaţia pentru că marea temă a dezbaterilor electorale din următoarele trei-patru săptămâni va fi despre NIMIC. Un cuvânt scris cu majuscule, numai bun să umple gura politicienilor răspândiţi aiurea prin ţară, în căutarea unui mandat călduţ de parlamentar. Nu veţi asista la nici o dezbatere pe teme economice, nu veţi putea compara diversele programe de guvernare, pentru că nici un politician nu este dispus să vorbească despre altceva decât despre NIMIC. Unora li se pare că asistăm la un mare blat, mai-marii partidelor de la stânga la dreapta înţelegându-se pentru lansarea într-o competiţie din care toată lumea (iniţiată) să câştige, altora li se pare că noua alianţă de dreapta ARD seamănă mai mult cu un azil de neputincioşi, incapabilă să articuleze un atac zdravăn la USL. O mică categorie, formată din cinici, susţine că asistăm la un proces legic, venind timpul unei alternative reale la guvernarea de dreapta care a direcţionat România în ultimii 4-5 ani, cu PDL în postură de lider. De fapt, alternativa ce se conturează este la guvernarea lui Traian Băsescu, pentru că se dovedeşte încă o dată că Dreapta este o mişcare politică legată ombilical de procentele sale de încredere. Creşte Băsescu, creşte şi PDL! Aceasta a fost axioma ultimilor ani, numai că la finalul lui 2012 nu mai este o condiţie necesară şi suficientă pentru a asigura victoria în alegeri. Acum era nevoie de un val de energie puternic, de un suflu proaspăt, care să umfle procentele, peste ceea ce poate Traian Băsescu să facă pentru ARD. Nu o să-l vedeţi, pentru că vom asista la o campanie electorală în care se va vorbi despre NIMIC. Obiectivul de 30 la sută din mandate pe care şi l-au propus PDL lui Vasile Blaga şi restul Dreptei este doar o recunoaştere a capacităţii reale de captare a încrederii oamenilor, încă traumatizaţi de efectele crizei. Iar speranţa că USL va lua sub 50 la sută din voturi, deschizând calea negocierilor politice, ar trebui să fie o discuţie cu valoare tactică, post-alegeri, în nici un caz una strategică, care să definească o campanie electorală. Nu de alta, dar denotă disperare şi incompetenţă. Este ca şi cum o echipă de fotbal ar spera să învingă la printr-un penalti dubios, dat în minutul 90, fără să se mai gândească la scorul de pe tabelă! Din păcate pentru strategii ARD inclusiv sondajele lor le arată că scorul este de 5 la 3 în favoarea USL, deci doar un penalti nu ajută! Ce ar ajuta? Să iasă şi să vorbească şi despre altceva decât despre NIMIC. Să transmită celor care au speranţa că România poate fi condusă într-un mod curajos, că au pe cine se baza. Şi nu mă refer la Traian Băsescu, pentru că asta o ştim, ci la restul echipei sale. Metafora celor patru locomotive mici (Blaga-Ungureanu-Neamţu-Pavelescu) care trag trenul Dreptei este mai curând demoralizantă, pentru că în politică 1+1+1+1 nu este egal cu 4. Doar dacă reuşeşti să faci oamenii să te asculte, să te înţeleagă, să creadă în tine, să vadă că vrei să discuţi şi despre altceva decât despre NIMIC.