Florian Bichir: "Romanii si-au luat adio de la Patriarhul Teoctist, iar in curand va fi ales un alt intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, Biserica majoritara care numara circa 20 de milioane de credinciosi."
Dar cum va trebui sa fie noul lider spiritual al majoritatii romanilor? Caror provocari va trebui el sa raspunda? Care este drumul pe care-l va impune si cu ce program eclesiastic va veni el sunt intrebari care stau pe buzele tuturor credinciosilor, sfasiati de durere, dar si ingandurati privind viitorul Bisericii.
Pana in prezent, romanii au avut parte de cinci patriarhi, fiecare cu luminile si umbrele sale. Miron Cristea a fost Patriarhul Intregirii, dar si omul politic care binecuvanta asasinatele lui Carol al II-lea, si chiar a ocupat functia de presedinte al Consiliului de Ministri (titulatura de prim-ministru in acea vreme), semn ca de multe ori interesele politice se impletesc cu cele bisericesti, de la Bizant incoace.
Patriarhul Nicodim a pastorit sub trei dictaturi si a murit scarbit de presiunea la care era supus de noua guvernare bolsevica. Spun scarbit pentru ca zvonurile privind asasinarea sa nu sunt confirmate documentar. Prea Fericitul Justinian Marina a fost un patriarh al compromisului, dar unul al compromisului in favoarea Bisericii in lupta pentru supravietuire cu puterea atee.
Nici Patriarhului Iustin Moisescu nu i-a fost usor sa reziste planurilor scelerate ale lui Ceausescu de a demola biserici. Pentru a recapitula, am avut un Patriarh - om politic (Miron Cristea), unul „interimar” (Nicodim Munteanu), unul „al compromisului” (Justinian Marina), unul „al supravietuirii” (Iustin Moisescu) si unul „al tranzitiei” (Teoctist Arapasu).
Da, pentru ca acesta a fost PF Teoctist, un patriarh care a dus Biserica de sub regimul comunist, lin, fara schisme sau cutremure majore, in democratie. Dincolo de osanalele recente, unele de prost-gust - unii deja vorbesc despre „Sfantul Parinte”, ceea ce este aproape o blasfemie - Patriarhul Teoctist a fost un om al vremurilor, dar si sub vremuri, cum spune cronicarul.
Retragerea sa pentru trei luni, dar si umilintele la care a fost supus in privinta Catedralei Mantuirii Neamului l-au transformat intr-un fel intr-un personaj tragic, care parca-si platea „lipsa de prea mult curaj in timpul dictaturii”, dupa cum marturisea.
Teoria privind lupta dintre „tabere” in interiorul Bisericii - impartite intre ecumenisti si traditionalisti - e falsa si e lansata de urechisti intr-ale teologiei. Si Mitropolitul Daniel si Mitropolitul Teofan sunt adepti ai ecumenismului. Ultimul, de altfel, a condus ani intregi sectorul Relatii Externe al BOR.
Exista intre cei doi cel mult diferente de caracter, de atitudine, nu neintelegeri dogmatice. Intrebarea este cine dintre viitorii candidati isi va asuma necesitatea unei innoiri a Bisericii? Innoire nu in sensul dogmatic ori ecumenist in semnul habotnic al unor „puri ortodocsi” care vad in ecumenism doar definitia parintelui Justin Popovici, „cel mai mare eres al vemurilor”. Ci o modernizare in sens institutional, o reforma administrativa, raspunsuri ferme la provocarile contemporane.