Grigore Cartianu: "Brancusi, Eminescu, Shakespeare, Dostoievski, Picasso, Mozart, Beethoven. De ce n-au creat si ei locuri de munca precum Felix?"
Cate locuri de munca au creat acesti intelectuali?”, a intrebat Dan Voiculescu, necajit ca „acesti intelectuali” au avut o initiativa civica. Si are dreptate „dom’ profesor”. Cat purcoi de bani au mostenit de la Ceausescu „acesti intelectuali”? Cata avere au facut ei cumparand energie ieftina de la stat?
Dan Voiculescu are insa si alte argumente solide. De cand e lumea, intelectualii astia tooot freaca la pensule, arcusuri si condeie, in loc sa se apuce si ei de-o treaba serioasa: un export de ciment, o afacere cu uree, o lovitura la Bursa, ceva.
Homer, poetul antichitatii, n-a creat locuri de munca. I-ar fi fost si greu, pentru ca era orb. Asta nu l-a impiedicat sa lase posteritatii nemuritoarele „Iliada” si „Odiseea”.
Shakespeare s-a ocupat cu alte „prostii” in loc sa creeze locuri de munca. Legenda spune ca, in tineretea sa, Maestrul Will a furat caprioare si a intrat intr-o trupa de actori ambulanti.
Marii scriitori rusi - Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gorki, Turgheniev, Bulgakov - n-au creat locuri de munca. E drept, unii dintre ei, mai instariti, au dat de lucru mujicilor de pe mosiile lor.
Alexandr Soljenitan n-a creat locuri de munca, pentru ca si-a „pierdut” timpul cu alte „nimicuri”: a denuntat gulagul sovietic.
Francezii - Balzac, Voltaire, Dumas, Moliere, Hugo, Stendhal, Zola, Flaubert -, americanii - Faulkner, Hemingway, Salinger, Mark Twain - ori nemtii - Goethe, Schiller, Hesse, Kafka -, in egoismul lor, nu prea s-au gandit sa creeze locuri de munca.
La fel, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Dante, Umberto Eco, Pirandelli, Cervantes.
Gabriel Garcia Marquez, „cel mai mare vrajitor al Americii Latine”, n-a creat locuri de munca. Ba, mai mult, pana spre 40 de ani, maestrul columbian si-a dus traiul in saracie.
Mario Vargas Llosa nu a creat locuri de munca. Dimpotriva, saracia din Peru l-a obligat sa-si ia, prin anii ‘50, sapte slujbe in acelasi timp, pentru a se putea intretine.
Eminescu nu a creat locuri de munca. Nici Creanga, nici Eliade, Rebreanu, Eugen Ionescu sau Marin Preda. Au pierdut vremea cu povesti, romane, poezii, in loc sa urmeze, anticipat, sfatul domnului Voiculescu.
Mozart, Beethoven, Wagner, Verdi, Bach, Brahms, Enescu, Van Gogh, Picasso, Gauguin, Matisse, Goya, Salvador Dali n-au creat locuri de munca.
Si obiceiurile nu s-au schimbat. Mircea Cartarescu nu creeaza locuri de munca. O tine langa din bursa-n bursa, din carte-n carte, din premiu-n premiu.
Toti acestia, si multi altii, nu au creat locuri de munca. Nu conteaza ca literatura lui Shakespeare da de lucru la mii de oameni, pe toata planeta. La fel, muzica lui Beethoven. Valoarea brandului Mozart a fost evaluata la 6,5 miliarde de euro. Zeci de mii de edituri traiesc de pe urma scriitorilor. Acestia creeaza locuri de munca, asadar, nu doar pe timpul vietii, ci pentru eternitate!
Toate astea sunt insa mai greu de inteles de catre Felix, intelectualul venit din tenebrele Securitatii. Unul care a reformulat, in 2007, lozinca din 1990 a „frontistilor” lui Ion Iliescu: „Noi muncim, nu gandim!”.