Florian Bichir: "Dacă ne alăturăm Rusiei vom putea opri hegemonia ucraineană? Sau acest plan este un alt măr otrăvit?".
Săptămâna acesta, Gelu Voican Voiculescu a aruncat pe piaţă un scenariu destul de sumbru, care ar urma să se petreacă la graniţele României. Primul prim-vicepreşedinte postdecembrist susţine că Ucraina se va scinda, urmând să apară noi state: „Probabil, Ucraina se va scinda, apărând noi unităţi statale. Cea vestică, mai mică, având o populaţie majoritar greco-catolică şi prooccidentală, va fi lăsată să intre în NATO. De altfel, un bun cal troian..“.
Departe de a fi un novice sau un neiniţiat în problemele politicii externe, Voican- Voiculescu face o analiză corectă şi pertinentă a spaţiului răsăritean, aruncând o ipoteză. „În situaţia unei iminente scindări a Ucrainei, vom asista la o inevitabilă revizuire a frontierelor. După ce Rusia îşi va recupera Crimeea, cedată conjunctural de Hruşciov în 1954, ea va fi interesată vital să-i revină Transnistria, chiar aşa enclavată, deoarece acolo se află giganticele depozite subterane ale Armatei a XIV-a, azi redusă la o mână de oameni, dar putând ajunge, oricând, la 500.000, în câteva ore, printr-un pod aerian. În schimb, îi va putea restitui Moldovei - tot de la fosta Ucraina - Buceagul (fostele judeţe Kahul, Bolgrad, Ismail).
În acest context, României i-ar putea reveni Herţa şi Bucovina de Nord, Rusia fiind interesată ca viitoarea Ucraină occidentală, Galiţia sau Rutenia, cum se va numi, cu capitala, probabil, la Liov (Lvov, Lemberg), să fie cât mai debilitată“.
Scenariul este cât se poate de real şi pauzibil, Voican-Voiculescu fiind în cunoştinţă de cauză. Că aceste jocuri sunt luate în calcul la Kremlin mi-a confirmat-o scriitorul Mircea Popa, iniţiatorul Fundaţiei România-Rusia. Singurul analist care mai înţelege ce se întâmplă prin Rusia fără a fi lovit de rusofobie sau kaghebită cronică.
Venind parcă să confirme că nu asistăm la un scenariu SF, imediat după recunoaşterea independenţei Osetiei şi Abhaziei, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a dat de înţeles că interesul Moscovei s-a mutat în Transnistria. Mai precis a propus reluarea planului Kozak, consilier al lui Putin, care a propus în 2003 soluţionarea conflictului prin federalizarea Republicii Moldova.
Ce va face România în cazul în care acest experiment fabricat în laboratoarele Moscovei va începe să fie pus în practică? Vom avea puterea de a dezgheţa relaţiile cu Rusia pentru a încerca să recuperăm nordul şi sudul Basarabiei? Mai suntem în măsură să profităm de conjuncturi istorice sau ne-am aplatizat de tot?
Pe de altă parte, darurile făcute de Rusia trebuie privite cu circumspecţie pentru că seamănă cu cele făcute de greci. Din punct de vedere istoric, evident că nordul şi sudul, ca să vorbim despre întreaga Basarabie, ne aparţin. Dar Ucraina a început să se viseze o putere mondială, naţionalismul celor de la Kiev fiind în plină expansiune. Dacă ne alăturăm Rusiei vom putea opri o hegemonie ucraineană? Sau acest nou plan este un alt măr otrăvit? Multe întrebări, dar, orice s-ar întâmpla, relaţia cu Rusia trebuie reevaluată. Nu slugărnicie, nu umilinţă, ci un minim dialog.