Mircea Marian: "Palinca de Sălaj este pe cale să intre în lumea bună a băuturilor alcoolice recunoscute în Europa - alături de calvados, grappa, aquavit sau ouzo."
Ministerul Agriculturii a fost de acord că acest alcool, obţinut, în principal, din prune şi produs strict în judeţul Sălaj, este o băutură tradiţională. Denumirea sa este acum atestată pe teritoriul României şi va fi doar o formalitate ca ea să fie protejată şi la nivel european.
Aparent, o victorie a ardelenilor împotriva Ungariei, care, iniţial, dorea să deţină monopolul denumirii de „palinka“. Austriecii pot folosi acest termen doar pentru băuturile obţinute în estul ţării, din caise. În fond, acesta este doar începutul unei lungi şi complicate bătălii pentru ca România să-şi contureze o identitate în cadrul UE. Ştiu, mulţi vor zâmbi ironic: primul pas pentru a ne construi o identitate este făcut cu ajutorul alcoolului, nu de cultura naţională? Ei bine, cu toate riscurile unei astfel de afirmaţii, eu cred că adesea un pahar de palincă lasă o impresie mai durabilă decât un relativ banal muzeu de artă, în care Regele Carol l a aruncat de-a valma tablourile achiziţionate de la consulul Bamberg. S-a dus cineva să viziteze muzeul de artă din Lisabona? Dar sunt convins că toţi cei care au vizitat capitala Portugaliei îşi amintesc de micile restaurante din oraşul vechi, de mâncărurile de peşte şi de vinul alb local, denumit Vinho Verde.
Pentru România, faptul că ardelenii s-au unit - în Sălaj sunt 35 de mici producători de palincă - şi şi-au promovat în comun interesele europene reprezintă destul de puţin. Chiar şi aceştia vor trebui să demonstreze, pe viitor, că, odată recunoscuţi la nivelul UE, vor şti să păstreze calitatea produsului lor. Nu va mai fi posibil ca tăria alcoolică a palincii să varieze de la an la an doar pentru că unuia dintre producători i-a fost lene să amestece în cazanul de ţuică.
În ceea ce priveşte produsele alimentare, mai este mult până când vor beneficia de protecţia denumirii de origine sau a indicaţiei geografice. Cehia a obţinut deja această protecţie pentru vreo 12 produse, printre care o specialitate de varză murată şi berea de Budejovicke. Ungaria şi-a înregistrat, la UE, salamul de Szeged, iar slovenii îşi apără uleiul de măsline produs în regiunea Istriei. În ţara noastră, la începutul lui aprilie, nu era înregistrată nici o cerere de recunoaştere a unui produs alimentar tradiţional.
Agricultorii români nu trebuie să se plângă că statul nu îi ajută. Ciobanii au primit o derogare de la normele sanitarveterinare şi vor putea folosi ciubere de lemn, în locul sofisticatelor cazane de inox. Ministerul Agriculturii se luptă ca toţi cei care produc băuturi alcoolice tradiţionale să beneficieze de o reducere a accizelor, la fel ca şi cei din Austria sau Ungaria. Producă torii autohtoni trebuie însă să se asocieze şi să-şi pregătească temeinic dosarele.
Pentru europenii obsedaţi de nivelul colesterolului, palinca de Sălaj ar fi de neuitat alături de o bucată de slănină (nemţii şi-au înregistrat vreo trei sortimente de costiţă), cu ceapă sau usturoi (francezii îşi protejează usturoiul din Lautrec) şi un pic de brânză (grecii deţin controlul denumirilor pentru vreo 20 de sortimente, inclusiv feta).