Dacă tai sonorul şi ignori inscripţiile de pe micul ecran, îţi dai seama că secvenţele de la ştiri, cu oameni care se înghesuie pentru o porţie de mâncare pe gratis, se pot petrece în orice colţişor la patriei.
La deja tradiţionalul Târg de Pâine, din Parcul Naţional, bucureştenii s-au aliniat şi s-au îmbulzit pentru un codru de pâine, iar în parcarea unui centru comercial clujean, cu ocazia Campionatului internaţional de gătit în aer liber, s-a stat la coadă cu mâna întinsă pentru o ciozvârtă din cei peste două sute de pui fripţi într-o singură tavă, ca să mai bifăm un record Guinness. Aparent, nu e nicio noutate în aceste scene demne de Armata Salvării.
La noi, fără să deţinem însă apanajul, pomana e un hobby. Să ajungi în faţă după ce ai avut tradiţionala curiozitate "ce se dă?" şi să prinzi o îmbucătură pe daiboj e un mic triumf nealterat de aderarea la UE. E o pleaşcă, o sfârâială, o răsplată pentru că n-ai ieşit degeaba din casă. Poate că n-o fi îngrăşând pomana, cum se zice în popor, dar, în orice caz, e nespus de gustoasă şi merită să pierzi câteva ceasuri pentru nişte firimituri şi oscioare.
Mai există însă un motiv al acestor aglomerări, în afară de tentaţia universală a chilipirului. În ţara în care a văzut cândva lumina tiparului o publicaţie cu un titlu unic şi inomabil - "Ză Foamea", dacă vă mai amintiţi de foaia efemeră - flămânzii par să îşi facă simţită din nou prezenţa după implementarea măsurilor de austeritate.
O zice sus şi tare, nu mai departe de ieri, un lider sindical: "funcţionarul public e flămând şi îndatorat". Acestea nu sunt însă, fără doar şi poate, doar caracteristicile celor care lucrează la stat, ci ale grosului populaţiei. Bun, omul a tăiat electrocasnicele de pe listă, poartă hainele din colecţia anilor trecuţi, a scurtat concediul petrecut la împinge-tava, a lăsat o maşină din două în parcare. Dar a venit toamna, când nu se mai poate păcăli cu un pepene şi cu un porumb fiert. Iar preşedintele ne previne că trebuie să strângem cureaua şi anul viitor, ce e de făcut?
Soluţia vine de la adevăratul conducător al României de pe 22 decembrie 1989 încoace, tătucul căruia îi facem altar în sufragerie şi la care ne închinăm de două decenii, căci ne-a dat "Dallasul" pe color, CPUN-ul, telenovelele, divertismentul, grozăviile de pe şosea, Elodia, dezbaterile şi Mondialul HD: televizorul.
La sfârşitul acestei săptămâni, la Televiziunea Poporului va debuta un joc de bingo menit să-i scoată din foame atât pe cei care aşteaptă cu sufletul la gură revista "Taifas" pentru a completa adeziunea de partid, cât şi pe cei cărora le dictează numai politica stomacului.
N-am habar dacă "City Bingo" se va bucura de succes. Deocamdată, am văzut doar câteva spoturi publicitare adresându-se omului de rând. Aflu că s-ar fi creat sute de locuri de muncă, fie şi sezoniere, pentru vânzătorii ambulanţi din toată ţara, fetele de la cască, şoferi.
Dacă ne uităm însă la datele de audienţă ale emisiunii "Superbingo Metropolis" de la Antena 1, revenind în această toamnă cu încă un sezon după ce a fost "resuscitată" anul trecut la pachet cu Ţociu şi Palade şi constatăm de câte ori i-a bătut pe "Divertişii" liderului Pro TV, e de presupus că emisiunea de la OTV va fi primită bine.
În 2010, ne putem întoarce la vremurile lui "Zi-le, domnu’ Geo!" şi "Ne-ai scos din foameeeee!", la nebunia naţională cu cartoanele colorate şi cu nopţile albe petrecute la televizor, rezultând un popor cu ochii roşii dis-de-dimineaţă? La maşinile de spălat şi la aspiratoarele umflate doar pentru că ţi-ai auzit numele la televizor, la concurenţa sângeroasă a unor posturi de televiziune (odinioară, Pro TV, Antena 1 şi TVR)?
Revine perioada în care CNA-ul cerea parlamentului să limiteze asemenea jocuri de noroc, guvernul se gândea să dea o ordonanţă de urgenţă în acest sens, iar Armata făcea culcaturi cu fenomenul, ca să nu aducă atingere siguranţei naţionale? Ce mai urmează să facem din pricina austerităţii - să reînviem Caritasul, Geraldul şi să cerem eliberarea lui Vîntu şi a lui Vlas, ca să dormim iarăşi liniştiţi? Sau nimic din toate acestea.
Putem, în schimb, să-i mai dăm o dată dreptate poetului: "Vai de biet român săracul!/ Îndărăt tot dă ca racul...". Şi să horim după datină, un pas înainte şi doi înapoi. Păcat! Riscăm să ratăm măsurile anticriză elaborate de guvernul în funcţiune, de cel din umbră şi de cel alternativ.