Horia Ghibuţiu: "Mircea Sandu e în eroare de trei ori când spune că triumful lui Mircea Lucescu în Cupa UEFA „este o mare victorie nu pentru fotbalul românesc, ci pentru fotbalul ucrainean”."
Mai întâi, în calitate de şef al unui fotbal corupt, s-ar cuveni ca Naşul să nu devină mai antipatic decât e. Or, jignind inteligenţa microbiştilor autohtoni, o izbuteşte cu prisosinţă. Ştiu şi fanii că e o exagerare să socoteşti românească echipa cvintetului brazilian jucând pentru minerii din bazinul Donbas, dar asta nu-i împiedică să-i fie recunoscători antrenorului a cărui naţionalitate e răspândită în toate zările de agenţiile de presă! A doua greşeală pe care o comite Sandu este faţă de Lucescu, antrenorul pe care l-a susţinut miercuri seara la Stambul, căruia i-a făcut fiul selecţioner, dar, ireparabil, nu l-a adus niciodată pe banca tehnică a naţionalei de fotbal pe senior. Acesta este, indubitabil, cel mai meseriaş - scuzaţi vorba tocită - antrenor român, chiar şi dacă n-ar fi câştigat ultima Cupă UEFA.
În fine, capul federaţiei române greşeşte faţă de vânzătorul de la chioşcul de ziare aflat la colţul blocului, care m-a întâmpinat prietenos ieri dimineaţă, dornic să-i confirm accesul de mândrie naţională: „V-au plăcut românii noştri?”. Sau faţă de premierul Emil Boc, care s-a fudulit ieri cu colonia românească de pe Don. Boc l-a invitat pe Mircea Lucescu la Palatul Victoria şi le-a transmis felicitări celorlalţi români de la Şahtior, internaţionalul Răzvan Raţ şi maseurul Victor Hexan (primul-ministru e sumar informat, mai meritau o menţiune, acolo, Marian Ioniţă, antrenor cu portarii, şi românul din Republica Moldova ocupând funcţia de antrenor secund, Alexandru Spiridon).
Cu riscul de a-i stârni pe acei compatrioţi care-şi agaţă tot timpul cocarda la pieptul de aramă, veţi admite că, în general, n-avem prea multe ocazii să ne mândrim că suntem români. Deşi e un fleac - cel mai important fleac al secolului, observa Cristian Ţopescu, pe vremea când era în slujba sportului şi nu a politicii -, fotbalul ne face mândri mai des decât olimpicii de la mate, actriţa care apare în videoclipul celor de la Depeche Mode sau cronica din „Variety” a filmului prezentat la Cannes, „Amintiri din Epoca de Aur”.
E un detaliu, dar am ajuns să ne uităm cum îşi dau arabii la gioale, doar pentru că e şi Mirel Rădoi printre ei şi poate face vreo ispravă. Ori stăm cu ochii pe site-urile care dau rezultate în timp real, pentru a ne făli apoi că fotbaliştii Săpunaru şi Chivu sunt campioni pe Bătrânul Continent.
Mai vrea Mircea Sandu argumente privind succesul românesc după seara în care tricolorul, adus de Răzvan Lucescu şi fluturat de tatăl său, a ocupat micile ecrane ale europenilor? Modul în care a confiscat Răzvan Raţ trofeul n-a amintit de altă mare victorie pentru România, cucerirea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua pe 7 mai 1986, când Ilie Bărbulescu a tras un sprint memorabil?
Referindu-se la participarea numerică a conaţionalilor, şi lui Lucescu jr. i s-a părut o „mică victorie românească”. Mică-mare, important e că foarte multă lume a stat până la ora unu noaptea pentru a vedea performanţa unui român care n-a uitat de unde a plecat, deşi n-a fost lăsat să devină profet în ţara lui.
Citiţi şi:
Răzvan: „Nu sărbătorim dansând pe masă!” Mircea cel Bătrân, încoronat în Istanbul
Seara magică a lui Lucescu, în presa internaţională
GALERIE FOTO de la finala UEFA