Mogulii care l-au susţinut pe Mircea Geoană la prezidenţialele din 2009 şi-au refăcut pariul cu politica.
La următoarele alegeri vor miza, probabil, pe liderul liberal Crin Antonescu, şi nu pe succesorul lui Geoană, tânărul preşedinte social-democrat Victor Ponta care s-a dezis de ei. Crin Antonescu este pentru moment răsfăţatul lui SOV şi al lui Dan Voiculescu, fără susţinerea cărora nu ar exista ca politician din moment ce singura sa activitate este apariţia în emisiunile televizate. Primul şi-a declarat simpatia pentru liberalul Antonescu încă de pe vremea când îl susţinea oficial pe Mircea Geoană pentru prezidenţiale, iar cel de-al doilea, după ce-a parazitat atâţia ani PSD hrănindu-se din puterea lui, s-a hotărât să-şi mute căpuşa pe un alt partid-gazdă. După căderea moţiunii de cenzură în parlament, Victor Ponta a avut ocazia să constate pe propria lui piele ce înseamnă să te joci cu mogulul.
Liderului PSD i s-a pus pe umeri întreaga povară simbolică a insuccesului moţiunii, deşi iniţiativa opoziţiei, din care face parte şi PNL- fapt ignorat cu premeditare - era de la început sortită eşecului. Lovitura de graţie a primit-o în studioul Realităţii TV de la Vasile Marica, sindicalistul navetist între televiziunile de ştiri, care i-a aruncat în faţă că oamenii alături de care a mărşăluit prin Bucureşti nu au încredere în el pentru că e imatur. Cuvântul "imatur" e subversiv: sociologi care au participat la câteva focus- grupuri relatează că imaturitatea este principalul defect pe care votanţii, inclusiv ai PSD, îl identifică la Ponta. Asta în timp ce la postul familiei Voiculescu se dezbătea dacă Crin Antonescu ar mai trebui să se înhăiteze pe viitor cu neserioşi ca Ponta, care umblă brambura pe străzi şi-i sperie pe potenţialii disidenţii din PDL cu alegerile anticipate. Liderul PSD a încasat de la Mugur Ciuvică&comp. toate palmele retorice care, de regulă, le erau destinate lui Traian Băsescu şi lui Emil Boc.
Pe Victor Ponta îl paşte pericolul căderii în derizoriu. Tratat de moguli ca o furnică după eşecul moţiunii, tratament mediatic de şoc de care n-a beneficiat niciun lider social-democrat până acum, preşedintele PSD n-a reuşit nici să-şi deseneze un contur politic care să-i asigure supravieţuirea, independent de voinţa mogulilor. Doar discursul de revoluţionar de bodegă cu portretul lui Che Guevara pe pereţi e insuficient. Chemările la luptă de stradă nu ating electoratul tradiţional al PSD, conservator şi pasiv, şi, cel mai probabil, nu ajung nici la acel ipotetic electorat format din tineri de stânga din mediul universitar. Iar dacă acest electorat există şi ar fi dispus să-l asculte, Ponta a comis o mare eroare să defileze pe străzile capitalei flancat de membri ai galeriei echipei de fotbal Steaua, amendată în trecut pentru scandări rasiste, şi să se afişeze cu doi "exploatatori" ca Liviu Dragnea şi Marian Vanghelie. Ponta pozează în revoluţionar, dar în propriul său partid nu a aprins nici măcar un foc. Toţi baronii locali învechiţi în rele sunt neclitiţi, iar liderul PSD pare, cel puţin până acum, incapabil să ridice de la baza organizaţiei sale o nouă garnitură de politicieni care să-i fie şi loiali.
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă televiziunile de ştiri l-ar pune zilnic pe liderul PSD la colţul infamiei, aşa cum au făcut-o după moţiunea de cenzură. Probabil că PSD va fi pus în situaţia să aleagă între Victor Ponta şi dragostea mogulilor. Dacă nu cumva va alege Victor Ponta să revină la sentimente mai bune faţă de moguli.