Ioana Lupea: „Societatea civilă e doar o acoperire. Ion Iliescu are un plan: să pună umărul la înlocuirea lui Traian Băsescu și să aducă partidul pe calea cea dreaptă”.
Cine-şi imaginează că Ion Iliescu şi-a strâns vechii camarazi politici ca să joace şah şi să depene amintiri se înşală. Eticheta ironică de „club al pensionarilor” primită de ONG-ul lui Ion Iliescu exprimă dorinţa de a-l vedea pe bătrânul comunist mutând doar nebuni şi ture prin Cişmigiu. Ion Iliescu a rămas coşmarul multor politicieni, inclusiv al celui care se prezintă prin cercuri externe „vicepreşedintele României”. Lider maxim al PSD, fostul aparatcic are experienţa marginalizării, ştie regulile luptei de gherilă politică, adulmecă oportunităţile. Din exilul de la Editura Tehnică, a ajuns pe valurile Revoluţiei, în fruntea statului, pe postul vacant al lui Nicolae Ceauşescu, cel care-l trimisese la periferia sistemului să lege cărţi. Ion Iliescu detestă deviaţionismul şi pe deviaţioniştii ca Traian Băsescu. Asupra ultimului, pe care l-a acuzat în repetate rânduri de apucături dictatoriale, şi-a proiectat resentimentele nevindecate faţă de Nicolae Ceauşescu. Aşa cum a făcut-o şi cu Emil Constantinescu, căruia i s-a adresat în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 1996 „domnule Ceauşescu”, pentru ca în 2000 să-i ia locul la Palatul Cotroceni. Obiectivul lui este să pună umărul la înfrângerea lui Traian Băsescu şi să-şi readucă partidul rătăcit pe calea cea bună. Societatea civilă este doar o acoperire.
Este greu de crezut că Ion Iliescu a fondat „clubul de la Bucureşti” pentru a fi şi el şef undeva. Nu se potriveşte profilului personajului care vrea totul sau nimic. Mai degrabă are un plan a cărui reuşită depinde de prea multe necunoscute: scorul PSD de la europarlamentare, numărul de nemulţumiţi din partid, Sorin Oprescu. În favoarea lui Iliescu lucrează războiul fratricid dintre social-democraţi, precum şi resursele lui Dinu Patriciu. Marele petrolist nu şi-a pus niciodată banii într-un singur cont politic, Crin Antonescu şi Adrian Năstase nu sunt singurii lui favoriţi în lupta pentru Cotroceni, iar cu Ion Iliescu s-a găsit în ultimul timp pe aceeaşi lungime de undă.
Ion Iliescu încearcă să creeze o masă critică împotriva coaliţiei PSD-PDL, atrăgându-i în „clubul de la Bucureşti” pe cârtitorii, pe frustraţii şi pe revoluţionarii din PSD. Din ultima categorie a fost invitat la discuţii preliminare Miron Mitrea, cel mai vehement critic al triumviratului Geoană - Hrebenciuc - Vanghelie. Un rezultat sub procentul de la alegerile generale ar alimenta îndoielile faţă de beneficiile guvernării cu partidul prezidenţial, dar nu va înclina hotărâtor balanţa în favoarea lui Iliescu.
Lovitura de graţie ar putea să o dea dacă-l va convinge pe Sorin Oprescu să candideze la preşedinţie. Şi primarul general aşteaptă să fie convins, căutând o cale de scăpare din aventura cu final necunoscut, Primăria Capitalei. Potrivit declaraţiilor consilierilor lui demisionari, Oprescu a rămas înconjurat doar de cei care-l împing spre prezidenţiale. Pe fondul crizei cu greve, şomeri şi scăderea nivelului de trai şi a creşterii anxietăţii oamenilor, un populist proaspăt şi neruşinat care perorează despre respectul pentru morţii din morminte are şanse în faţa unui Traian Băsescu epuizat.
Ion Iliescu, „un tovarăş perseverent în muncă”, după cum era caracterizat în dosarul de partid, nu merită subestimat. Încă.