Grigore Cartianu: "Mai baga, batrane Keith Richards, una la chitara! / Priviti ortacii: recital extraordinal la tarnacop!"
In anul 2002, o stire fulgera agentiile internationale de presa: „Celebra trupa Rolling Stones va sustine anul viitor un concert la Praga, la invitatia fostului presedinte Vaclav Havel”.
Pe 27 iulie 2003, aceleasi agentii transmiteau la cald: „Aflat la Praga pentru concertul din cadrul turneului mondial „Forty Licks”, Mick Jagger si-a sarbatorit implinirea a 60 de ani alaturi de Vaclav Havel (66 de ani). In cadrul petrecerii, legendarul rocker i-a cantat, in particular, fostului presedinte ceh hitul „Mother’s Little Helper”, care contine versul „Ce mirare sa imbatranesti”".
Vaclav Havel... Mick Jagger... Ce nume mari, ce personalitati care au influentat istoria! Primul a fost omul providential pentru iesirea pasnica a Cehoslovaciei (nu se produsese inca divortul Cehia - Slovacia) din infernul comunist. Cel de-al doilea a marcat istoria muzicii mondiale.
In 2002, cand am auzit ca Vaclav Havel a chemat trupa Rolling Stones la Praga, mi-am amintit brusc: Ion Iliescu a chemat minerii la Bucuresti! Doi presedinti, doua filosofii.
In 1990, Europa rasariteana traia dezghetul anticomunist, iar Zidul Berlinului - simbolul divizarii continentului - cadea in ritmul magistral al lui Roger Waters, ex-Pink Floyd, cu al sau „The Wall”.
Cehii si slovacii respirau libertate impreuna cu presedintele Vaclav Havel, renumit disident anticomunist. / Romania incerca sa se desprinda de comunism avandu-l ca presedinte pe Ion Iliescu, un cunoscut activist comunist. Havel 2003: Multumim, Rolling Stones! Ne-a fost dor de voi, ne-a fost dor de libertate! / Iliescu 1990: Va multumesc, dragi mineri, pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile...
Mick Jagger, la microfon: Are you ready, Prague? Are you ready, Czechoslovakia? / Miron Cozma, la portavoce: Daca bucurestenii nu pot sa aiba grija de linistea Capitalei, o sa ne ocupam noi, minerii! Praga canta in ritmurile lui „Satisfaction”. / Bucurestiul plange in Piata Universitatii.
Mick Jagger / Miron Cozma. Ei cu Mick, noi cu Miron.
Mai baga, batrane Keith Richards, una la chitara! / Iata ortacii: recital extraordinar la tarnacop!
Microfoane, tobe si chitari / Bate, lanturi si lampase.
Vaclav Havel / Ion Iliescu. Aceasta a fost diferenta de destin dintre Cehoslovacia si Romania, dintre normalitate si Romania.
In cele din urma, iata, am intrat si noi pe harta Rolling Stones. Cu intarziere, asa cum am facut si jonctiunea cu Europa, dar am intrat.
Ca sa vina Rolling Stones era nevoie de banii capitalismului, pentru ca Mick, Ron, Keith si Charlie nu canta pe ochi frumosi. Trebuia sa fie inventata telefonia mobila si sa vina Vodafone in Romania.
Ei bine, acest capitalism era o utopie pe vremea cand Romania avea la comanda un individ care spunea ca „proprietatea privata e un moft”! Ion Iliescu, desigur. El gandea asa la inceputul anilor '90, cand soarele existentei sale rasarea la Moscova inca sovietica. Si atunci, ce Rolling Stones? Ce bataieli imperialiste? Poate cazacioc!
Ar fi bine sa stie si copiii nostri, si copiii copiilor nostri: in timp ce Vaclav Havel a chemat rockerii, Ion Iliescu a chemat minerii...