Florian Bichir: "Politica se face şi pe rezultate electorale, iar cei din Cluj nu că au pierdut alegerile, ci nu există!".
Unul dintre cele mai bune bancuri de după Revoluţie l-am auzit de la Floriana Jucan. Tensiune în cabinetul Adrian Năstase. Vorbeşte premierul: „Ţara e în ruină, guvernarea noastră a eşuat, nu mai avem soluţii, iar la viitoarele alegeri riscăm să fim spulberaţi. Aştept soluţii“. Tăcere, multă tăcere. Deodată, o mână flutură victorioasă, precum în clasele primare, deasupra capetelor. „Zi tu, Puiule (n.r. - Ioan Puiu Paşcu) că eşti băiat deştept, conduci armata...“. „Domnule prim-ministru Adrian Năstase, al guvernului Adrian Năstase“, am găsit soluţia: începem un război cu Statele Unite. Nu avem nicio şansă. Ne predăm şi ne mâncăm liniştiţi milioanele în Miami. O să vine ei să reconstruiască“. Asta e soluţia. Ura! Strângeri în braţe, lacrimi fierbinţi social-democrate ţâşnesc din ochii baronilor. Lui Mitrea i s-a zbârlit mustaţa de fericire, Miki Şpagă dansează menuet... Întrun colţ, transpirat şi profund îngrijorat, Vasile Dâncu oftează în timp ce face calcule febril: „Domnule preşedinte al PSD, domnule premier Adrian Năstase! Avem o problemă. După socotelile mele, şi ştiţi că sunt un sociolog de marcă, deci mă pricep, putem câştiga războiul!“.
De ani întregi, social-democraţii de la Cluj îşi joacă propria carte. S-au autodenumit pompos „Grupul de la Cluj“ adică un fel de „Gruppo Aparte“ al galeriei social-democrate. Au pus condiţii non-stop, ca şi cum ar fi reprezentat întreaga Transilvanie, iar Ioan Rus, un Avram Iancu, cu trandafiri la cureaua lată. Rezultatele electorale au demonstrat că aşazisul Grup poate fi denumit Cuplu, el fiind vizibil prin două persoane: Rus şi Dâncu.
Dincolo de glumă, cei de la Cluj au fost primii care au dat semnalul reformei în PSD, iar „grupul“ lor este format din oameni extrem de inteligenţi. Băieţi cu carte, finuţi, dar fără priză la popor, fără putinţa de a comunica cu electoratul, de a cădea în atât de nocivul, dar necesarul în politică populism. Cu toate că se vor supăra, trebuie spus, clujenii social-democraţi puteau mai degrabă să se organizeze într-un grup de cercetări socialdemocrate, dar nu într-un pol adevărat al PSD.
Noul proiect al lui Vasile Dâncu de a crea un partid regional nu este o noutate. Mândria regionalistă vine în politica românească de mult mai mult timp: de la transilvanismul lui Iuliu Maniu şi terminând cu Pantelimon Halippa, care vedea în Basarabia, o provincie a României Mari, dar cu guvernare proprie sau în cel mai rău caz un statut aparte.
Ideea în sine este şi ea desuetă: într-o Europă unită să promovezi partide regionale e ridicol. Una este să ai o autonomie în gestionarea problemelor locale şi alta este să-ţi faci un program electoral din asta. E deosebită social-democraţia în Cluj? Cum va suna un mesaj electoral à la Dâncu: „Numai noi ieftinim curentul în Gherla! Votaţi reducerea de taxe pentru salamul săsesc!“?
Sincer, nu înţeleg supărarea lui Ioan Rus pe Mircea Geoană. Politica se face şi pe rezultate electorale, iar cei din Cluj nu că au pierdut alegerile, ci nu există! Restul sunt poveşti de adormit copii! Păcat de deşteptăciunea unora din „grupul de la Cluj“. Dar o vorbă românească spune că unde e multă minte e şi multă prostie!