Silviu Sergiu: "În preajma Sfintelor Sărbători de Paşte, o mână de farisei au luat numele Domnului în deşert şi au pus la cale o procesiune bizară, menită a-l transforma pe Gigi Becali într-un Mesia bun de sucit minţile electoratului."
De doi ani încoace ritualul este acelaşi: un politician botezat în Dâmboviţa cea urât mirositoare este flagelat de televiziuni, răstignit de moderatori şi comentatori politici, în speranţa că va învia politic în ziua alegerilor.
În 2008, acest rol a fost jucat de Sorin Oprescu. Tele-flagelarea „independentului” a avut loc tot în preajma Paştelui. O dramoletă ieftină, jucată în jurul unor semnături de susţinere nevalidate de „sistemul ticăloşit”, a luat locul patimilor şi i-a permis lui Oprescu să câştige Primăria Capitalei, promiţând autostrăzi suspendate ce nu vor fi construite în veci. Astăzi, la un an de la preluarea mandatului, minunile promise de Oprescu nu s-au împlinit, deşi primarul a început să se joace de-a Dumnezeu, prorocind cutremure devastatoare, ca nu cumva să vină, Doamne fereşte, năpasta şi să-l coste electoral.
Anul acesta, răstignitul de serviciu a fost robul lui Dumnezeu şi al lui Hrebenciuc, Gigi Becali. Fariseii au strigat că păstorul a fost aruncat în temniţă de procurorii lui Traian din Pont. Pontul Euxin. Câţiva bărbaţi de moravuri uşoare din politica autohtonă s-au aruncat la picioarele lui, în văzul camerelor de luat vederi, spălându-i-le cu lacrimile lor de crocodil, în speranţa că alegerile ce vor să vină îi vor izbăvi de Traian Băsescu.
Victimizarea lui Gigi Becali a atins astfel cote aberante. Voci importante ale cetăţii au semnalat pericolul resuscitării politice a latifundiarului, visând probabil la o profeţie autorealizatoare. Unii, mai fatalişti din fire, s-au tânguit că Becali va fi propulsat în turul doi al prezidenţialelor. Năucitor. Nu au oferit argumente solide în sprijinul raţionamentului lor. Au invocat doar precedentul din 2000, când „diavolul” Corneliu Vadim Tudor - aşa cum îl numea Gigi Becali pe Tribun înainte de a semna pactul pentru Parlamentul European - a ajuns în finala cu liber-cugetătorul Ion Iliescu, făcându-i cadou un nou mandat de preşedinte.
Aşa cum „free gigi” este şi un slogan despre legalizarea marijuanei, la fel Gigi Becali este un politician fumat, iar şansele de transformare a sa într-un fiu risipitor al politicii româneşti sunt aproape nule. Experimentul Becali în politică a sucombat într-un context mult mai favorabil acestuia. Pe atunci, supraexpunerea mediatică, locuinţele construite pentru sinistraţi şi victoriile Stelei din Cupa UEFA i-au adus o cotă de încredere ce o ameninţa pe cea a partenerului său de şpriţ, Traian Băsescu. Au venit alegerile europene, locale şi cele parlamentare, iar victimele inundaţiilor, cărora Becali le-a oferit gratis un acoperiş deasupra capului, au uitat să-l voteze pe binefăcătorul lor. De ce ar reuşi astăzi proiectul politic Becali, când contextul îi este defavorabil?
Singurul politician resuscitat de arestarea latifundiarului este Corneliu Vadim Tudor. Pentru următorii patru ani, Tribunul se va înfrupta cu siguranţă din salariul de europarlamentar, adică din banii Europei ale cărei valori le-a sfidat dintotdeauna.