Horia Ghibuţiu: „Al doilea om în stat a acceptat invitaţia aiuritoare de a-şi imagina ce ar face dacă ar ajunge preşedinte. Nu s-a jucat mult de-a preşedinţia. Dar s-a jucat”.
Ca mai tot românul abonat la cablu, am căscat şi eu gura la televizarea în direct a ceea ce a reprezentat, probabil, evenimentul anului în media - omagiul adus marţi, la Staples Center din Los Angeles, irepetabilului Michael Jackson. Practic, aveam două posibilităţi de a urmări emoţionanta transmisie. Prima, să mă uit pe CNN ori Euronews, cu avantajul unui „direct” curat, fără dublaje, titraje şi intervenţii docte din studio. A doua, să vizitez cu telecomanda posturile din România care au difuzat, integral sau pe sărite, evenimentul. Fireşte, am ales provocarea. După socoteala mea, au fost „live” Pro TV-ul, Antena 1, Realitatea, Antena 3, N 24, U TV, MTV, Music Channel (scuze dacă am omis pe cineva, abonamentul meu are posibilităţi limitate).
Ca de obicei, OTV a făcut o figură aparte, transmiţând evenimentul în secundar, în principal fiind Diaconescu şi dezbaterile desfăşurate sub generice pilduitoare: „Cine şi de ce l-a ucis pe rege?” şi „Fantoma lui Michael bântuie funeraliile din Los Angeles”. Antena 2 a recuperat mai târzior, Brancu avându-l drept invitat pe Mădălin Voicu, sub titlul „Michael Jackson e înmormântat fără creier?”. Ar mai fi de spus că, rând pe rând, televiziunile s-au plictisit de durata show-ului, astfel încât destule au apucat să bage filme sau talk-showuri politice un pic înainte ca micuţa Paris să plângă pe umărul mătuşii Janet Jackson.
O să întrebaţi ce legătură are Mircea Geoană cu spectacolul dedicat marelui dispărut. Iniţial, adică înainte să-l văd pe preşedintele Senatului dându-şi pertinent cu părerea pe seama paralelei dintre carierele lui Michael Jackson şi Prince, mi se părea că niciuna. După ce i-am admirat pe cei care au fost invitaţi în platourile staţiilor româneşti pentru a conferi plus-valoare momentului, cred acelaşi lucru.
Ce a fost de reţinut? La Pro, în premieră, în direct şi la oră de vârf, unicele şi adevăratele lacrimi ale Andreei Esca, în timp ce Lori era de-a dreptul umflată de plâns. La concurenţă, adică Antena 1, se miza pe Toni Grecu, ceea ce, cu toată simpatia pentru neobositul umorist, mi-a adus aminte de faptul că cineva îşi imagina ce credibilitate ar fi avut marele comic Dem Rădulescu dacă ar fi apărut la ştiri prezentând un seism devastator. La Realitatea m-am uitat puţin, dar tot am apucat să-i zăresc pe Melania Medeleanu, Mihai Tatulici şi Mihai din Hi-Q, în timp ce rivalii de la Antena 3 apelaseră la Zoli Toth din Sistem.
Undeva pe la zece seara, am zăbovit ceva mai mult pe Antena 3, deoarece ajunsese în platou Mircea Geoană. Evident, era „doctor” pe subiect. A plecat de la Beatles versus Rolling Stones, a făcut un popas prin recenta vizită din China, apoi a dat-o pe politică: l-a făcut hardrocker pe Bruce Springsteen (aici ar fi nişte obiecţii), care a votat cu McCain, pe când cei prezenţi la arena Staples ar fi fost cu Obama (de ce, fiindcă erau afroamericani?!).
În fine, ca o încununare, al doilea om în stat a acceptat invitaţia aiuritoare a moderatorului Mihai Gâdea de a-şi imagina ce ar face dacă ar ajunge preşedinte. Nu s-a jucat mult de-a preşedinţia şi nici n-a căzut în capcana de a face dezvăluiri zguduitoare. Dar s-a jucat. Demonstrând că omul care vrea să fie preşedinte e - o, vai - supracalificat pentru această slujbă. Mircea Geoană se pricepe atât de bine la toate încât ar fi păcat să nu se facă, de la toamnă, invitat permanent la TV.