LUPEA: „Depinde de forţele declarat anticomuniste să transforme decizia catastrofala a Curţii Constituţionale într-o oportunitate“.
Dreptul la adevăr a fost suspendat la cererea lui Felix şi prin decizia şocantă a Curţii Constituţionale. Dan Voiculescu a reuşit să desfiinţeze Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu ajutorul unei Constituţii greşite şi al unor constituţionalişti nostalgici. La fel de surprinzătoare ca voinţa Curţii Constituţionale este pledoaria Avocatului Poporului Ioan Muraru, care a numit legea „Ticu Dumitrescu“ „venin neconstituţional“. Ce popor apără domnul Muraru? În niciun caz poporul de înfometaţi, umiliţi, urmăriţi, torturaţi, ucişi de totalitarismul comunist şi organul său executiv, Securitatea. Poate că Ioan Muraru este avocatul poporului de securişti, al birocraţilor şi ticăloşilor cunoscuţi sau anonimi, care-şi simţeau funcţiile şi pensiile în pericol. Doar această seminţie ar numi adevărul „venin“.
Accesul cetăţenilor la propriul trecut şi la trecutul conducătorilor lori, unii dintre ei vinovaţi de fapte abominabile săvârşite împotriva părinţilor, fraţilor, soţilor, prietenilor, colegilor, este temporar interzis. Toţi felicşii care au primit deja verdicte de poliţie politică pot obţine, pe baza hotărârii Curţii, anularea acestora în justiţie, iar ceilalţi, cei care urmau să fie deconspiraţi, vor rămâne necunoscuţi opiniei publice şi implicit absolviţi de orice responsabilitate. Prin hotărârea Curţii Constituţionale - care anulează practic legea „Ticu Dumitrescu“ -, între torţionarul Nicolae Pleşiţă şi victima Corneliu Coposu se stabileşte o echivalenţă morală. Pleşiţă are chiar dreptul să pretindă că a fost un apărător al poporului, iar Coposu un duşman, din moment ce nu mai există criteriile obiective care să-i deosebească pe călăi de victime. Se împlineşte astfel unul dintre obiectivele totalitarismului comunist, omogenizarea binelui şi a răului într-o pastă indistinctă, un mediu propice pentru apariţia politicienilor-felicşi.
Într-o singură zi, România a regresat 18 ani. Depinde de forţele care s-au declarat anticomuniste, preşedinţia, guvernul, PD-L şi PNL, să transfome această catastrofă într-o oportunitate, trecând peste rivalităţile politice de moment. Dacă tot ne-am întors la momentul zero, Cabinetul Tăriceanu ar putea emite chiar astăzi o ordonanţă de urgenţă care să declare întreaga Securitate poliţie politică şi să reînfiinţeze CNSAS ca depozitar de arhivă şi diseminator public de dosare. Partidul domnilor Boc şi Stolojan are datoria morală să susţina un asemenea act normativ, care va atrage asupra guvernului PNL mânia răzbunătoare a lui Ion Iliescu. Planul acestuia, înfăptuit prin Şerban Nicolae viza desfiinţarea CNSAS.
Călin Popescu-Tăriceanu are încă o şansă să demonstreze că interesul naţional este mai important decât cel de partid. Ce fel de viitor are o ţară în care cei care au comis abuzuri şi crime sunt în continuare răsplătiţi, iar cei care le-au suportat nu primesc nici măcar recunoaşterea simbolică a supliciului lor, dacă nu ruina?!