Silviu Sergiu: „Trecutul profesional al magistraților nu va mai putea fi făcut public. Justiția recunoaște astfel faptul că se împotrivește eradicării corupției din justiție”.
Trecutul profesional al procurorilor și judecătorilor români nu va mai putea fi făcut public. Sau, altfel spus, „după mapă nu se sapă”. După blocarea procesului de deconspirare a foștilor securiști, sistemul judiciar ticăloșit mai obține o victorie în războiul împotriva instalării normalității și statului de drept. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) nu mai poate publica mapele profesionale ale magistraților. Curtea de Apel București a stabilit, la finele anului trecut, că informațiile de acest gen nu sunt de interes public (sic!). Motivarea instanței este penibilă și revoltătoare. „Distrugerea prestigiului individual al unui magistrat, chiar dacă legea îi dă acestuia dreptul să rămână în sistem în ciuda greșelilor comise, este o tratare lipsită de profesionalism a rolului magistratului în societate”. Cu alte cuvinte: publicarea erorilor comise de magistrați duce la distrugerea încrederii în justiția din România. Deși va continua să plătească taxe, contribuabilul român nu va mai avea dreptul să știe în mâinile cui își încredințează drepturile și libertățile cetățenești. Nu va afla dacă nu cumva magistratul care îi împarte dreptatea este incompetent, șantajabil sau într-un conflict de interese care lezează însuși actul de justiție.
Sentința Curții de Apel București este o recunoaștere publică a faptului că justiția se împotrivește eradicării corupției din justiție. Mapa profesională putea fi un instrument eficient pentru eradicarea flagelului. Această pârghie s-a demonetizat prin folosirea ei în lupta politică de către președintele Traian Băsescu. Apetența magistraților de a-și dosi trecutul este, fără îndoială, dubioasă, dar nu surprinde pe nimeni. România are prea puțini magistrați care nu au nimic de ascuns, care se pot lăuda cu un trecut fără de pată. Într-o oarecare măsură situația este explicabilă. În comunism, puțini magistrați au scăpat curați. Sistemul te umplea de noroi. Te făcea să greșești. Justiția de atunci trebuia să raporteze și ea creșterea producției de infractori pedepsiți la hectar.
Trecutul nu mai este o miză atât de importantă. Prezentul însă, da. Deconspirarea magistraților care, după Revoluție, au dat sentințe dubioase este necesară. Ei sunt fie incompetenți, fie corupți. În ambele cazuri soluția este eliminarea lor din sistem, ca o condiție esențială pentru însănătoșirea lui. Neasumarea trecutului îi face pe magistrați șantajabili în fața politicienilor. Mai grav este că ascunderea lui este semn de vulnerabilitate în fața infractorilor, într-o perioadă în care, mai mult ca oricând, este nevoie de intoleranță față de fărădelegi.
Înainte de a lupta cu marea corupție, justiția trebuie să lupte cu corupția din interiorul ei. Nerezolvarea acestei probleme devine tot mai periculoasă pentru siguranța personală. Jafurile se înmulțesc și vor fi potențate de criza economică, pentru că infractorii pot da oricând o șpagă unui magistrat pentru a nu înfunda pușcăria.
Într-o perioadă în care violența în stradă ia amploare, o justiție funcțională este o condiție sine qua non pentru evitarea haosului generalizat. Fără mape, ne rămân doar sapele cu care să îngropăm România sub un morman de violență incontrolabilă.