Ioana Lupea: "Campania electorală din 2008 a înmormântat anticomunismul şi anticorupţia. Electoratul şi-a spus că viaţa merge mai departe".
Aceleaşi subiecte, atacuri, ţinte, cuvinte, gesturi. I se reproşează redundanţa, manierismul, neputinţa de a găsi noi teme sau de a se reinventa. Liviu Mihaiu remarca, după interviul cu Traian Băsescu de la Realitatea TV şi în asentimentul multora, că nu ne spune nimic nou prin dezvăluirea că unii politicieni au încercat să-şi negocieze dosarele de corupţie, chiar la el acasă. Ştim că politicienii fac asta, de 18 ani, îşi tranzacţionează delicte, afaceri, voturi.
Faptul că ştim şi că se întâmplă de 18 ani nu face practicile mai puţin grave. Atunci de unde saţietatea, oboseala, plictisul în faţa marilor teme politice ale tranziţiei? Problema nu este că Traian Băsescu nu mai lansează teme noi - nici nu ar avea cum, doar este preşedinte, nu realizator TV -, ci că politica nu s-a schimbat, în ciuda promisiunilor sale, în timp ce societatea, da. S-a transformat rapid, în doi, trei ani, datorită creşterii nivelului de trai şi expunerii la media.
Campania electorală din 2008 a înmormântat anticomunismul şi anticorupţia, subiecte ce au polarizat opinia publică la alegerile precedente. La înmormântare s-a râs, nu s-a plâns. Au hohotit baronii locali, candidaţii cu dosare la DNA, securişti şi urmaşii lor, de toate culorile politice. Însuşi electoratul şi-a spus că viaţa merge mai departe, morţii cu morţii, vii cu vii. Candidaţi ca Ilie Sârbu, Marian Oprişan, Gheorghe Falcă sau Cristian Boureanu sunt în competiţie, unii au şanse să fie aleşi cu majorităţi zdrobitoare. Nu mai contează ce au făcut înainte de 1989, nici după. Au turnat, au furat, important e să facă treabă.
A venit vremea validării prin vot a securiştilor de bine şi a corupţilor eficienţi. Important este să vină cu soluţii multe şi să pară puşi pe fapte. Moraliştii, din politică sau din mediul academic, nu mai au trecere fără hărţi sau fără proiecte de autostrăzi suspendate. Programele sunt trase la indigo, viziunea se converteşte în cifre, ideologia în metri pătraţi, calitatea în cantitate. Noul apel către lichele al lui Gabriel Liiceanu a răsunat în pustiu. Şi nu văd să se schimbe ceva până la alegerile generale din noiembrie. Candidaţii pentru parlament vor fi obligaţi, inclusiv de sistemul de vot uninominal, să răspundă nevoilor imediate şi concrete ale alegătorilor, la fel ca şi cei pentru primării şi consilii judeţene.
Clasa mijlocie, ca venituri şi ca ocupaţii, votantă tradiţională a dreptei, a abandonat proiectele ce au mobilizat-o la urne anii precedenţi. Prima beneficiară a creşterii nivelului de trai din ultimii ani, a început să-şi separe agenda personală de cea politică, să renunţe la reforma morală în favoarea confortului personal, la revoluţii, chiar şi de catifea, pentru consum. I-a ajuns pesemne cât s-a luptat pentru binele comun, e timpul pentru binele propriu, obţinut indiferent de cine vine la putere. Un egoism născut din deziluzie faţă de eşecul marilor bătălii morale, o evoluţie grăbită de integrarea în UE şi de modelele mediatice. Ce le rămâne politicienilor care şi-au făcut din morală platformă politică? Să-şi schimbe abordarea.