Mircea Marian: "Mă aştept ca, în scurt timp, parlamentul să voteze varianta prezidenţială a Legilor siguranţei naţionale, consfinţind astfel puterea discreţionară a şefului statului asupra serviciilor secrete."
Î n decembrie 2004, la audierea sa în comisiile de apărare şi siguranţă na- ţională, candidatul PD la postul de ministru de interne, Vasile Blaga, făcea o promisiune fermă în faţa parlamentarilor: „Voi pune Direcţia de informaţii a ministerului sub control parlamentar!“. Blaga era de circa o săptămână consilier prezidenţial pe probleme de siguranţă naţională şi părea a fi neplăcut surprins de ceea ce aflase despre UM 0962. Numai că, imediat ce a ajuns ministru, promisiunile lui Blaga s-au dovedit a fi scrise pe nisip: parlamentul nu a exercitat, de facto, niciun control asupra acestei extrem de controversate structuri.
Problema de fond nu este că un miliţian semidoct şi infatuat, Virgil Ardelean, a fost readus la conducerea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI). Lecturaţi, doar o clipă, pentru amuzament, panseurile acestui personaj. „În viaţa unui şef de serviciu de informaţii este o vreme când voinţa trebuie să urmeze raţiunea, iar raţiunea trebuie să identifice necesitatea pentru ea“, filosofa, prin 2006, gânditorul de la UM 0962. Următorul şef al DGIPI, Petre Albu, nu a avut nicio apariţie publicănicio audiere în comisiile parlamentare! - aşa că este greu de apreciat dacă era mai coerent decât predecesorul său. Important este că, şi sub guvernarea liberală, această structură a rămas învăluită în mister, activitatea ei fiind reglementată de o lege ambiguă din 1991 şi de o hotărâre din 2005 a CSAT.
N-am fost adeptul tezei că Băsescu vrea să devină un fel de Putin al României. Dar nu poţi să nu constaţi că şeful statului a instalat persoane fidele la SRI, SIE, Apărare şi chiar la Interne. Nu putem nici să ignorăm posibilitatea ca aceste servicii să devină un instrument politic în mâna şefului statului. S-a întâmplat şi în ţări cu o îndelungată tradiţie democratică. În Franţa, preşedintele Mitterrand a înfiinţat o celulă „antiteroristă“ - acelaşi pretext a fost folosit la organizarea Comunităţii Naţionale de Informaţii - care a ascultat telefoanele câtorva zeci de ziarişti şi de politicieni. Şi de ce a făcut Mitterrand acest lucru? Pentru că se temea că opinia publică va afla despre relaţia cu Anne Pingeot, amanta sa.
Poate că sunt prea suspicios. Dar ar fi corect ca toate aceste structuri să fie supuse unui proces de verificare, în afară de cel din CSAT-ul, supus preşedintelui României. Conducerea UM 0962, la fel ca şi omologii de la Apărare, ar trebui să se prezinte periodic în faţa deputaţilor şi senatorilor din comisiile de apărare, în şedinţe care, cel puţin parţial, să fie publice. Comisia SRI trebuie să fie reactivată şi să prezinte analiza activităţii acestui serviciu în anii 2006, 2007 şi 2008.
Bineînţeles, nu sunt atât de naiv să cred că se va întâmpla aşa ceva în guvernarea PSD-PDL.
Dimpotrivă, mă aştept ca, în scurt timp, parlamentul să voteze varianta prezidenţială a Legilor siguranţei naţionale, consfinţind astfel puterea discreţionară a şefului statului asupra serviciilor secrete.